E mult de povestit. O să încerc să structurez. Să o luăm pe rând!

 

 

De la 20 de ani. Mă rog, atunci am avut eu prima plecare cu cortul. Copilul meu, în schimb, a avut-o pe prima la 2 ani. Am început cu un sejur scurt, de 4 zile, în campingul de la Padina. Am calculat noi să fim aproape de o cabană în caz că...Cred că secretul vacanțelor la cort e să vă placă. Să vă placă tuturor, nu să o faceți pentru copil, pentru soț și așa mai departe. Treaba asta trebuie să-ți placă până în maduva oaselor. Nu am să lungesc prea mult povestea aici. Începuturile noastre cu cortul au fost destul de greoaie pentru că nu eram foarte bine dotați. Și dezvolt la asta la punctul 2.

 

 

Ohoho! Mă rog, nu aveți nevoie chiar de multe lucruri, dar toate treburile astea necesită multă organizare. Pe măsură ce îmbătrânești, devii mai tipicar și vrei mai mult confort, drept pentru care e nevoie de investiții.

Spre exemplu, eu nu sufăr corturile mici. Sunt un pic claustrofobă și dormitul în cort mic nu e compatibil cu mine. Am povestit AICI despre prima noapte la cort din sejurul 2020. Am tras paiul scurt și m-au culcat la mijloc. Avem un cort family, cu verandă, de 4 persoane +. E și înalt, astfel încât să nu mergi pe burtă la intrare și la ieșire. Avem saltea gonflabilă, cea mai mare, king size, cum ar veni. Avem saci de dormit de toate felurile (adică și de -50 de grade, dar și de 10 - depinde unde plecăm).

 

Urmează mesele și scaunele. Avem 2 mese. Una e mare, de mâncat pe ea, iar alta e pentru diverse, cum ar fi ”cosmetica” (asta e o glumă internă apărută în una din zilele ploioase din august. Aici e povestea ei.

Masa aia mică merge și de pus lângă ceaun când faci de mâncare, e bună de pus și în veranda cortului pentru mic dejun la pat  - îi pun copilului să mănânce pe ea înainte să iasă din cort, dimineața.

 

Mai avem și folie. Mare! Vorbim la punctul 3 despre ea.

 

Urmează acareturile de bucătărie: ceaun, pirostrii, grătar, cratiță, castroane metalice, căni metalice, ibric, aragaz de camping, tigaie, tacâmuri și altele. Puține și câte una din toate (bine, anul acesta am luat și ceaunul mic după noi. Nu l-am folosit, dar dacă-mi trebuia?).

Avem și lada frigorifică alimentată la mașină (la brichetă). Oricum, va fi înghesuială pe mufa aia pentru încărcat telefoane, ținut mâncare la rece.

 

Totul trebuie să se grupeze, împacheteze, plieze, așeze bine de tot. Nu trebuie lăsat nici cel mai mic spațiu între ele! Așa că, toate cele enumerate ale noastre se împachetează foarte bine unele în altele și unele peste altele.

Ce să nu faceți: Să nu plecați doar cu o butelie de rezervă pentru aragazul de camping. Dacă plouă, așa cum am pățit noi în vara asta (am povestit AICI) , și nu mai poți găti la ceaun sau la grătar, atunci te muți pe aragaz. Iar mazărea cu afumătură nu fierbe repede. Deci nu faceți ca mine! Luați-vă măcar 2 butelii. 

 

Mai aveți nevoie de lumini: lampadare pentru cort, frontale, o lanternă bună cu care să vezi și punctele negre de pe nasul ursului. 

 

 

Nu e doar o chestiune de noroc. Adică e și de ghinion. Că poți avea ghinion să se înșele și toate aplicațiile și să pleci pe vreme bună, dar să sfârșești în ploaie. Cum... da, s-a întâmplat. Așa am stat în campingul Sargetia mai mult decât era planificat. Bine, planul nostru de început era atât de bine pus la punct, că și dacă ne spunea cineva că o să plouă, noi l-am fi trimis la plimbare. Bine, mai era și bucuria începutului, că abia așteptam să plecăm. Am povestit aici despre ziua plecării.

 

Să vă povestesc un pic despre ploaie. În primul rând, nu trebuie să te sperie ploaia la cort. Dacă plouă, nu e sfârșitul lumii. Aici intervine încă o chestie de pus în bagaj: cărți de citit și ceva jocuri. Noi avem jocul nostru: Crozzit (care e bun și de făcut campionate dacă sunteți mai mult de 2). Dar ce faci dacă plouă? Am învățat, după atâtea experiențe la cort, că cel mai bine e să stai pe loc. Să strângi prin ploaie și să bagi în mașină e o treabă pe care nu aș face-o nici cu pistolul la tâmplă. Să pleci dintr-un loc cu un cort ud și să întinzi în alt camping (unde poate și acolo să plouă), este tot o treabă pe care nu aș face-o nici dacă-mi tai venele pe lung și mă faci macaroane.

Așa că, respiri aerul ploii și aștepti. Oricum, dacă e să nu se mai oprească ploaia și să cedezi, strângi și te duci acasă, nu te mai muți în altă parte. 

 

Aici intervine folia despre care v-am povestit mai sus. Folie simplă, bună de pus pe ce ai nevoie. Noi, în campingul Sargetia, am învelit un foișor (erau bănci cu masă, cu un mic acoperiș) și l-am făcut un soi de living. Acolo aveam aragazul pe masă, acolo mâncam, beam cafeaua, jucam Crozzit.

După ce se oprește ploaia, altă poveste, nu dai iama să fugi. Mai vezi o prognoză, aștepți soarele să usuce cortul, verifici următoarea destinație: cum e acolo? e tot cu ploaie? 

 

 

Doamne, ce orori am făcut în primii ani de cort! Îmi amintesc cum plecam încărcați cu mâncare din care aruncam jumătate și nu numai. Mai și făceam eforturi să mâncăm ”că se strică”. Dar nu! Mâncarea trebuie să fie calculată: pe zile și pe meniuri. Și să-ți iei un pic extra ”în caz că”. Acest extra ne-a salvat pe noi în zilele de ploaie. Ne-a ajuns mâncarea la milimetru. Mai aveam niște biscuiți când am plecat spre a doua tabără. La mâncare, dacă ești ca noi, adică fan grătare și ceaun, treaba e mai complicată. E complicată pentru că ai bagaj mai mare. Altfel, dacă ești om de hrană rece și nu ești gurmand, o s-o duci foarte bine. Noi nu suntem! Nouă ne place mâncareaaa! Am făcut niște SF-uri la ceaun, am făcut și pomană! Cu rață cu varză! Am povestit aici despre ceaunul care s-a făcut aproape singur într-o zi în care eram distrusă. Și aici despre rața cu varză.

 

 

Țineți minte de la mine! Nu plecați niciodată câine surd la vânătoare! Niciodată. Eu am pățit, de-asta vă zic acum cu mâna pe inimă. Trusa mea de urgență are acum așa: fașă, comprese sterile, apă oxigenată, plasturi, antiinflamator, antitermic, ca antivomitiv folosesc Cola, spray antiinsecte, Fenistil pentru mușcături de insecte/arsuri solare. Mie mi-au prins bine plasturii de data asta, după ziua aia petrecută în Paradis. Ei bine, coborârea din Paradis m-a cam distrus la picioare!

 

 

Aveți curaj! Noi, de exemplu, mergeam numai în Bucegi cu cortul. Deh, era aproape. Nu ne-am încumetat prea mult până acum. Eu îmi doream de ceva ani să văd Cheile Nerei, dar nu ajungeam niciodată. Nu e nici simplu să faci un tur la cort. E comod să te duci într-un loc, să campezi, să stai 5-6 zile, te îndopi cu ceaun și grătar, apoi vii acasă. Treaba cu road-trip-ul e mai complicată un pic. E nevoie de mai multă organizare și, automat, mai multă muncă. Campezi de 3-4 ori - adică montezi și strângi cortul de câte 3-4 ori. Nu e rocket science să pui un cort, dar când mai faci și ceva trasee, mai stai și seara la foc, mai stai și să asculți ursul ca mine, te cam ajunge oboseala și montarea cortului nu mai pare o treabă simplă. Bine, la faza asta, vă sfătuiesc să puneți copiii la muncă! E bine să știe cât mai din timp cum se pune un cort sau cum se strânge. Și e bine să învețe să fie independenți!

 

 

Aici trebuie să aveți grijă. Sau poate nu sunteți toți ca mine sau ca noi. Eu, de exemplu, fac parte din categoria oamenilor care fac curat bec înainte să plece în vacanță. Mă rog, dacă o exista o asemenea categorie. Vă rog să-mi spuneți că există, altfel... să știți că nu sunt de acord cu internarea! Eu n-am nimic! Sunt în deplinătatea facultăților mintale! Deci eu fac curat pentru că știu că finalul de vacanță nu e ceva ușor de dus. Dacă mai vin și acasă în mizerie, e bine că stau la etajul 2, că m-aș arunca pe geam (dar de la 2 nici măcar nu mă schilodesc ca lumea până jos, de murit nu se pune problema). Deci noi mai păstrăm ceva și pentru drumul de întoarcere. Oricum îți vor lipsi multe, am scris eu despre asta aici, dar măcar să mai fie ceva bun și după ce ai plecat pe drumul de întoarcere. Eh, noi am decis să venim pe malul Dunării, să mergem pe lângă apă și să ne bucurăm de priveliște. Mă rog, și am decis să trecem pe la mama să ne luăm pisicile. Le lăsasem și pe ele în vacanță la bunica să se bucure și ele de natură cât suntem noi plecați. Ne era dor de lepre și am păstrat această bunătate. Să ni le luăm din drum și să ne întoarcem la București în formulă completă. Ceea ce s-a și întâmplat.

 

Sper că nu am sărit vreo chestie importantă despre vacanța la cort. Răspund cu drag la întrebări dacă aveți nevoie.

 

Noi vrem să mergem în Apuseni in 2021.

 

AICI puteți citi întreaga poveste a călătoriei din acest an.

Pe aceeasi tema...

• Jurnal de cort. Ziua 1. Lungul drum al cortului către noapte
• Jurnal de cort. Ziua 2. După noapte vine și zi
• Jurnal de cort. Ziua 3. Și afară plouă, plouă...
• Jurnal de cort. Ziua 4. La ce oră se oprește ploaia?
• Jurnal de cort. Ziua 5. Ziua oribilă nu se cunoaște de dimineață
• Jurnal de cort. Ziua 6. Paradisul e în afara ariei de acoperire a rețelei
• Jurnal de cort. Ziua 7. Din paradis direct într-un coșmar
• Jurnal de cort. Ziua 8. Cheile Nerei, obsesia mea veche

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!