Copiii se informeaza, de la varste din ce in ce mai fragede, despre lumea inconjuratoare. Sursele pe care le au la dispozitie sunt variate, cum ar fi parintii...

Copiii se informeaza, de la varste din ce in ce mai fragede, despre lumea inconjuratoare. Sursele pe care le au la dispozitie sunt variate, cum ar fi parintii, profesorii, prietenii si mass-media.

Un plus de atentie trebuie acordat insa informatiilor preluate de la televizor, radio sau de pe Internet.

Aceste suporturi mediatice constituie o baza informationala valoroasa, dar trebuie sa tinem cont de faptul ca, de foarte multe ori, sunt prezentate fie stiri agresive, caracterizate de violenta, fie unele care trateaza teme foarte delicate.

Materialele care abordeaza probleme precum catastrofe naturale, rapiri, omucideri, atacuri ale gruparilor teroriste, violenta in scoli sau aventurile amoroase ale unui politician pot avea drept consecinta crearea unei stari de confuzie in mintea copiilor, care ajung, treptat, sa aiba o perceptie deformata asupra societatii, considerand-o un mediu confuz si ostil.

Ca parinte, te gandesti cum vei reusi sa contracarezi efectul pe care acest gen de relatari si imaginile care le insotesc le pot avea fata de copil. Calea cea mai simpla de abordare a problemei este prin dialog si micutul isi va crea, in timp, un "scut" protector, ceea ce va evita aparitia unui eventual dezechilibru emotional.

Cum receptioneaza copiii informatiile

Spre deosebire de filme si de programele de divertisment, stirile sunt reale. Problema este ca un copil ar putea sa nu faca distinctia intre realitate si fictiune.

Aceasta depinde de varsta copilului si de nivelul de maturitate psihologica a fiecaruia.

Programele de televiziune au, cel mai adesea, caracter spectaculos, foarte credibil, ceea ce i-ar putea face pe copiii ajunsi la varsta de 7-8 ani, de exemplu, sa creada ca li s-ar putea intampla si lor ceva similar.

Un copil care urmareste un material relatand despre o rapire sau despre un atentat se va ingrijora: "Oare eu voi fi urmatorul? Ar fi posibil sa mi se intample si mie asa ceva?".

Catastrofele naturale, precum si alte materiale de aceeasi factura, prezinta acelasi grad de risc in privinta eventualelor consecinte in plan emotional.

Spre exemplu, un copil care locuieste in Bucuresti urmareste o stire despre o inundatie care a avut loc in zona Moldovei, este posibil sa nu mai doarma toata noaptea, intrebandu-se daca locuinta lui este pozitionata pe un teren suficient de stabil si rezistent. Mai mult decat orice alt canal mediatic, televiziunea are capacitatea de a "aduce lumea" in propria noastra casa.

Discutati permanent cu cei mici despre toate stirile receptionate

Parintii trebuie sa fie permanent pregatiti sa-i linisteasca pe copiii agitati din cauza stirilor urmarite. Aceasta nu inseamna ca ar trebui sa le ascunda adevarul despre cele aflate.

Secretul, spun psihologii americani, este sa prezinti informatia cu acuratete, dar, in acelasi timp, cat mai abstract posibil. Vei evita, asadar, detaliile, cu exceptia situatiei in care copilul insista in mod deosebit pe un anumit aspect.

In cazul unor stiri despre dezastrele naturale, copilul trebuie incurajat cu blandete sa vorbeasca despre ceea ce simte, pentru a se elibera astfel de anxietate.

Problema trebuie abordata distinct daca esti mama unui adolescent. Incepand de la 14-15 ani, el trebuie educat sa faca diferenta intre informatia stricta si elementul de spectacol introdus de unele canale in scopul cresterii audientei.

Astfel, ceea ce parea a fi o informatie infricosatoare se poate transforma intr-o discutie constructiva despre rolul buletinelor de stiri.

In opinia psihologului Mihail Militaru, este foarte important ca parintii sa nu interzica accesul copilului la televizor, pentru ca efectul obtinut ar fi exact opus. "Apare, in acest caz, tentatia 'fructului oprit' si copilul va urmari cu si mai mult interes emisiunea in discutie", afirma doctorul Militaru.

De asemenea, psihologul considera ca parintii trebuie sa discute cu cel mic pentru a afla care este factorul care il motiveaza sa urmareasca programele respective. "De cele mai multe ori, copiii urmeaza anumite modele pe care le vad in familie", subliniaza doctorul Militaru. Altfel spus, abordeaza intai cauza, nu efectul!

Pe de alta parte, daca micutul dedica o mare parte din timpul sau liber urmaririi programelor televizate, acest fapt ar trebui sa reprezinte un semnal de alarma pentru parinti.

"Daca un copil se uita prea mult la televizor, foarte probabil parintii nu-i acorda suficienta atentie. E adevarat ca un copil se poate juca singur, dar ii este mult mai comod sa deschida televizorul. Asadar, parintii trebuie sa isi faca timp pentru copil si sa il implice in cat mai multe activitati specifice varstei", mai spune psihologul Mihail Militaru.

Cateva sfaturi practice pentru parinti

• Obisnuieste-ti copilul sa citeasca publicatii destinate categoriei sale de varsta si sa urmareasca si programe de televiziune de acelasi gen. Sunt mai putin agresive.
• Deprinde-l sa analizeze atent ceea ce aude si sa nu considere ca toate informatiile sunt neaparat reale, doar pentru ca prezentarea lor este una spectaculoasa.
• Discutati impreuna toate evenimentele de actualitate.
• Orienteaza cursul conversatiei catre subiecte neutre; de exemplu, o stire despre un cataclism poate conduce la o discutie despre altruismul celor din jur.
• Incearca sa identifici predilectiile copilului in materie de stiri si obiceiurile sale de consumator mediatic.
• Daca vei considera ca emisiunea respectiva nu este potrivita pentru copil, inchide pur si simplu televizorul. Dar nu uita ca aceasta e doar o solutie de moment! Pe termen lung, nu constituie o rezolvare.