Foto: dr. Silviu Istoc, medic specialist Obstetrică-Ginecologie la Spitalul Medicover
Complicaţiile asupra gravidei nu sunt nici ele de ignorat, pentru că se poate dezvolta sarcină extrauterină, placenta praevia (o inserare a placentei peste colul uterin, cu grave potenţiale complicaţii), diabetul gestaţional şi preeclampsia (toxemia gravidică - manifestată prin hipertensiune arterială, pierderea de proteine prin urină şi edeme la nivelul membrelor). Dacă mămica este la al doilea copil, este mai predispusă şi la probleme ca hemoroizii, presiune crescută pe vezica urinară, prolapsul ţesuturilor din uter şi vagin, sau lăsarea sânilor, din cauza faptului că muşchii şi alte ţesuturi din aceste zone au mai fost întinse deja.
”Circa o treime dintre toate sarcinile femeilor între 40 şi 44 de ani se termină cu un avort spontan. Motivele sunt multiple: ovulele pot fi de calitate scăzută, ţesutul care căptuşeşte uterul poate să nu mai fie destul de primitor, sau aportul de sânge către uter poate să nu mai fie suficient pentru a susţine o sarcină. Diabetul neidentificat sau hipertensiunea netratată pot contribui la afectarea creşterii şi la complicaţiile naşterii. De aceea femeile trecute de 35 de ani trebuie monitorizate mai atent, se fac mai multe ecografii şi analize. Însă modul în care decurge naşterea dacă aveţi peste 40 de ani depinde de mai mulţi factori precum starea de sănătate generală, condiţia fizică, obiceiurile sănătoase de viaţă şi faptul că este sau nu primul copil”, explică dr. Silviu Istoc, medic specialist Obstetrică-Ginecologie la Spitalul Medicover, în cadrul Departamentului de Medicină Materno-fetala şi Chirurgie Ginecologică Minim Invazivă.
Pentru toate femeile care au peste 40 de ani şi doresc să rămână însărcinate este recomandat examenul medical riguros şi monitorizarea permanentă a sarcinii. Spre exemplu, medicul trebuie să analizeze istoricul medical existent în familiile partenerilor, pentru a identifica posibile riscuri pentru făt.
“Alte teste obligatorii în sarcină sunt: analizele uzuale (hemoleucograma, coagulograma, glicemia, acidul uric, ureea, creatinina, transaminazele în fiecare din cele trei trimestre de sarcină), examenul bacteriologic al secreţiei vaginale şi urocultura”, adaugă dr. Istoc.
Complicaţiile asupra gravidei nu sunt nici ele de ignorat, pentru că se poate dezvolta sarcină extrauterină, placenta praevia (o inserare a placentei peste colul uterin, cu grave potenţiale complicaţii), diabetul gestaţional şi preeclampsia (toxemia gravidică - manifestată prin hipertensiune arterială, pierderea de proteine prin urină şi edeme la nivelul membrelor). Dacă mămica este la al doilea copil, este mai predispusă şi la probleme ca hemoroizii, presiune crescută pe vezica urinară, prolapsul ţesuturilor din uter şi vagin, sau lăsarea sânilor, din cauza faptului că muşchii şi alte ţesuturi din aceste zone au mai fost întinse deja.
”Circa o treime dintre toate sarcinile femeilor între 40 şi 44 de ani se termină cu un avort spontan. Motivele sunt multiple: ovulele pot fi de calitate scăzută, ţesutul care căptuşeşte uterul poate să nu mai fie destul de primitor, sau aportul de sânge către uter poate să nu mai fie suficient pentru a susţine o sarcină. Diabetul neidentificat sau hipertensiunea netratată pot contribui la afectarea creşterii şi la complicaţiile naşterii. De aceea femeile trecute de 35 de ani trebuie monitorizate mai atent, se fac mai multe ecografii şi analize. Însă modul în care decurge naşterea dacă aveţi peste 40 de ani depinde de mai mulţi factori precum starea de sănătate generală, condiţia fizică, obiceiurile sănătoase de viaţă şi faptul că este sau nu primul copil”, explică dr. Silviu Istoc, medic specialist Obstetrică-Ginecologie la Spitalul Medicover, în cadrul Departamentului de Medicină Materno-fetala şi Chirurgie Ginecologică Minim Invazivă.
Analize necesare în sarcina la vârste înaintate
Pentru toate femeile care au peste 40 de ani şi doresc să rămână însărcinate este recomandat examenul medical riguros şi monitorizarea permanentă a sarcinii. Spre exemplu, medicul trebuie să analizeze istoricul medical existent în familiile partenerilor, pentru a identifica posibile riscuri pentru făt.
“Alte teste obligatorii în sarcină sunt: analizele uzuale (hemoleucograma, coagulograma, glicemia, acidul uric, ureea, creatinina, transaminazele în fiecare din cele trei trimestre de sarcină), examenul bacteriologic al secreţiei vaginale şi urocultura”, adaugă dr. Istoc.