Pentru tine, ca mama, emotiile nu mai sunt atat de noi, desi, cu siguranta, la fel de coplesitoare: cel de al doilea copilas isi va face, in curand, aparitia. In aceasta situatie...

Pentru tine, ca mama, emotiile nu mai sunt atat de noi, desi, cu siguranta, la fel de coplesitoare: cel de al doilea copilas isi va face, in curand, aparitia.

In aceasta situatie, atentia ta ar trebui sa se concentreze in special asupra celuilalt prichindel, ale carui emotii sunt contradictorii: acum este nerabdator sa-si cunoasca fratiorul sau surioara, pentru ca in momentele urmatoare, sa se ingrijoreze: nu va mai fi el cel mai alintat, cel mai mic...

Daca nu vei sti sa-l ajuti sa inteleaga ce se intampla si sa-si gestioneze aceste emotii, pe termen lung, efectele ar putea fi dintre cele mai serioase.

In primul rand, copilului va trebui sa "i se predea" notiunile esentiale in vederea sigurantei bebelusului care va aparea: nu are voie sa-l ia in brate, sa-i ofere jucarii sau alimente in absenta unei persoane mature.

Este esential sa subliniezi importanta acestor aspecte, intrucat pentru copil, noul nascut este ca un fel de papusa, dar mult mai interesanta in comparatie cu orice alta jucarie.

Fiecare copil va avea camera sa; cel mai bine ar fi ca, inainte ca tu si partenerul tau sa decideti sa deveniti parinti pentru a doua oara, sa va asigurati ca dispuneti de suficient spatiu in locuinta. Nu este bine nici ca bebelusul sa doarma in camera voastra, si cu atat mai putin, impreuna cu fratele sau sora sa.

Pentru a preveni aparitia sentimentului de concurenta, de invidie sau de gelozie, stimuleaza-i orgoliul prichidelului: de exemplu, spune-i ca ai nevoie de el pentru a putea avea grija de bebelus.

Gandeste-te cat de mult ii place unui copil in varsta de trei-patru ani sa fie in atentia parintilor, laudat si incurajat pentru fiecare mica realizare a sa. Este un "filon" care poate fi exploatat din plin pentru a obtine efectul scontat.

Astfel, spune-i cat de multe lucruri stie el, dar pe care bebelusul va trebui sa le invete, pentru ca este foarte mic si neajutorat. Copilul cel mare va simti, pe undeva, ca "i se transfera" responsabilitatea.

Prin urmare, atat timp cat nu va incerca sa preia sarcinile esentiale (imbracare, hranire, si asa mai departe), il poti ruga sa asiste la toate aceste operatiuni, explicandu-i ce faci, povestindu-i cum ii faceai si lui acelasi lucru cu numai cativa ani in urma si accentuand faptul ca este "fratele/ sora mai mare". Numai acest fapt, si este suficient pentru a inlatura orice posibil sentiment de gelozie care i s-ar putea strecura in suflet...

De fapt, spun psihologii americani, tocmai acest lucru este paradoxal: bebelusul este cel care are nevoie de toata atentia si energia ta, insa atat tu, cat si partenerul tau, trebuie sa va canalizati energia spre celalalt copil.

Are mai multa nevoie de voi decat a avut pana acum, pentru a nu se simti neglijat. In nici un context, nu-i spune ca nu va puteti juca impreuna, de pilda, pentru ca trebuie sa ai grija de bebelus: copilul il va percepe, mai mult sau mai putin constient, ca pe un "inamic", un element care-i modifica stilul de viata pe care l-a avut pana atunci.