Din motive lesne de inteles, majoritatea oamenilor aleg ziua de sambata ca fiind destinata asa-numitelelor probleme administrative: curatenie, cumparaturi, spalatul si calcatul rufelor.

Din motive lesne de inteles, majoritatea oamenilor aleg ziua de sambata ca fiind destinata asa-numitelelor probleme administrative: curatenie, cumparaturi, spalatul si calcatul rufelor. De obicei, adultii isi impart fara probleme sarcinile intre ei si fiecare stie foarte bine ce are de facut.

Dar ce fac in timpul acesta copiii? Depinde... unul se uita la desene animate, altul a scos niste jucarii, unul vrea sa mearga in parc, altul tocmai incepe un joc pe calculator. Situatiile difera in functie de varsta si cheful prichindeilor, dar un numitor comun exista, totusi: nici unul nu pare deloc dispus sa contribuie la treburile casei; mai mult decat atat, se pare ca nici nu le trece prin cap asemenea idee.

O asemenea atitudine nu ar trebui sa fie nici sanctionata - in fond, poate copilul nu stie cum ar putea fi de folos, iar cat despre spiritul de initiativa, sa fim ingaduitori, poate ca este prea devreme sa ai pretentii - insa, cu siguranta, nici incurajata. In functie de puterile si aptitudinile sale, copilasul ar trebui deprins sa-si asume niste sarcini.

De altfel, majoritatea expertilor considera ca implicarea in treburile casnice se va dovedi foarte benefica pentru prichindei. In primul rand, este vorba despre o chestiune care tine de latura psihica si dezvoltarea emotionala a copilului. Argumentul este simplu: asa cum fiecare dintre noi avem nevoie sa simtim ca suntem apreciati, iubiti si respectati, la fel avem nevoie sa stim ca ne putem face utili. In caz contrar, sechelele ar putea fi dintre cele mai serioase.

Dincolo de acest aspect, exista si alte urmari pozitive. Iata cateva dintre ele:

•  Treburile casnice responsabilizeaza pe oricine. Iar asta se invata de la varste fragede.

•  Este momentul ca micutul sa inteleaga felul in care se desfasoara lucrurile in casa; poate ca in acest mod, se va gandi de doua ori inainte sa-si lase jucariile imprastiate prin toata casa. Nu de alta, dar el este cel care le va strange pe toate si le va pune la locul lor.

•  A face ordine in casa reprezinta un prim pas catre ceea ce inseamna asumarea unei sarcini, eventual intr-o perioada de timp data. Va avea nevoie de aceasta disciplina a muncii, atat la scoala cat si mai tarziu, in viata.

•  Pana la urma, s-ar putea dovedi o activitate nostima, de natura sa-i faca placere micutului si care sa il distreze. Aici intervine de fapt si rolul tau: nu trebuie sa-i dai de inteles ca micile treburi pe care le are de facut ar reprezenta o corvoada sau - si mai rau - vreo pedeapsa.

Cele mai frecvente greseli ale parintilor

Poate ca ai incercat deja sa-l faci pe cel mic sa devina harnic, dar, din diverse motive, nu ai reusit. Oare de ce se intampla asta? Ei bine, o prima explicatie posibila ar putea fi ca esti perfectionista si ii ceri mai mult decat este el acum in masura sa faca. In aceasta situatie, nu il certa. Se va demobiliza, va ajunge la concluzia ca te-a dezamagit si ii va disparea orice buna dispozitie sau chef de treaba.

In primul rand, este important sa-i arati ce are de facut si dupa aceea sa faceti impreuna treaba respectiva. Astfel, te asiguri ca a inteles si pentru el va fi important sa vada ca te implici. Bineinteles ca va fi foarte mandru ca ai incredere in el si se va stradui sa duca sarcina la bun sfarsit.

Chiar daca felul in care si-a indeplinit misiunea este departe de a fi multumitor (ceea ce se intampla frecvent la inceput), rezista ispitei de a te duce si a face tu insati. Copilul nu trebuie sa te vada, pentru ca va fi foarte dezamagit. Desigur, asta nu inseamna ca nu trebuie sa-i atragi atentia, dar abtine-te pana la urmatoarea ocazie. Iar atunci cand ii explici, ar fi bine sa eviti formularile gen "Este foarte bine, numai ca..." sau "Apreciez faptul ca te-ai straduit, dar...". Micutul va simti ca nu esti multumita si risca sa se inchida in sine si sa se descurajeze.

O alta greseala pe care o fac unii parinti este aceea de a nu sufla un cuvant pana cand copilul nu si-a incheiat treaba. Dar poate ca are nevoie sa fie incurajat si laudat pentru faptul ca isi da silinta si asa ar trebui sa faci. De altfel, procedand astfel, poti sa-l corectezi daca este cazul, fara a-l submina.