Acum cateva zile ma anunta o prietena ca e si ea insarcinata. M-am bucurat! Am felicitat-o, dupa care am inceput un lung schimb de intrebari. Recunosc, pe mine nu ma ajutau la nimic, pentru mine in acest moment ...

Acum cateva zile ma anunta o prietena ca e si ea insarcinata. M-am bucurat! Am felicitat-o, dupa care am inceput un lung schimb de intrebari. Recunosc, pe mine nu ma ajutau la nimic, pentru mine in acest moment, o gravida la luna a treia e lipsita de interes. Eu vreau o proaspata mamica, sa imi spuna la ce sa ma astept, cum o sa fie nasterea, in fine... Si am stat  mult timp de vorba despre diverse probleme ale noastre. Ma bucur ca ii pot fi alaturi macar cu experienta mea. La un moment dat am vorbit si despre viata sexuala in timpul sarcinii. Atunci mi-am dat seama ca nici macar nu am pomenit de asta in jurnalul meu. Si nu cenzura e motivul, nici autocenzura, nici rusinea, nu e nici subiect tabu pentru mine... Si atunci sa explic. Daca m-as apuca sa scriu despre viata mea sexuala in timpul sarcinii as putea umple cateva pagini facand apologia nimicului sau as termina scurt, in doua randuri, anuntand ca dupa amenintarea de avort spontan doctorul mi-a interzis sa mai am contact sexual pana la nastere. Acestea ar fi doua variante: cea lunga si cea scurta, dar cu aceeasi concluzie.

Faptul ca viata sexuala in timpul sarcinii mele nu exista pentru ca doctorul mi-a interzis,  nu e nici pe departe adevaratul motiv. Sunt o gravida atipica. Contrar a ceea ce stiam, eu, de cand am ramas insarcinata, am remarcat si lipsa acuta a apetitului sexual. Deci faptul ca doctorul mi-a interzis nu m-a afectat cu nimic.

Drept urmare, nu am simtit nevoia sa scriu despre asta. Am scris numai ceea ce am facut si ce am simtit, dar nu pot sa scriu despre ceea ce nu exista, nu simt si nici nu imi lipseste.

Ce-ar fi sa vorbesc acum si despre lucrurile cu adevarat importante? Azi am rezolvat o mare problema: am luat kit-ul pentru celulele stem. Impropriu spus „am luat”, sotul a fost cel care a primit aceasta sarcina, eu stand ca o regina in pat si comunicand prin telefon toate datele necesare semnarii contractului. Nu stiu de ce imi imaginam ca acel kit este o cutiuta mica, cert este ca imaginatia m-a tras pe dreapta pentru a mia oara. Kit-ul este o cutie destul de mare... cat jumatate din bagajul meu pentru maternitate. Iar trebuie sa schimb geanta. De data aceasta voi lua geanta cea mai mare pe care o am in casa (ai zice ca plec in strainatate dupa cat bagaj am).

Pana in acest moment am rezolvat chiar tot, exceptand patut, carut, scaun de masina, etc. In rest... am bagajul aproape terminat (inca nu sunt convinsa ca am luat tot); am luat si kit-ul pentru celule; am si hainutele lui aranjate, spalate, calcate; am primit cadou un sterilizator; am primit si o pompa de muls; si am mai primit sfaturi de nici nu le pot duce.

Mi-am dat seama ca teama si emotiile provin din faptul ca nu stiu la ce sa ma astept. Asa mi s-a intamplat si cand am aflat prima oara (la 10 ani) ca mie o sa-mi vina ciclul. Nu stiam nici ce este „ciclul” si colega de banca m-a informat ca o sa-mi curga sange pe chilotei. Mult timp m-am chinuit sa nu ma ranesc, stiam vorba ca „nu iese fum fara foc” si ma gandeam ca nici sange nu are cum sa curga fara o rana... logica de copil. Acum am inteles cum e cu ciclul, am descoperit pe pielea mea cum poti scapa de el noua luni de zile si nu-mi ramane decat sa astept cea mai importanta experienta din viata mea: nasterea.