În cazul în care femeia este deja însărcinată, testarea anticorpilor pentru toxoplasmă se face prima oară în jurul săptămânii a 8-a. În cazul unor rezultate pozitive (și în lipsa unor analize efectuate anterior sarcinii), medicii  vor face investigatii suplimentare pentru a stabili cât mai clar dacă infecția s-a produs în timpul sarcinii sau aproape de momentul producerii sarcinii. În cazul în care răspunsul este pozitiv, fătul este considerat cu risc.

„La pacientele însărcinate diagnosticate cu infecție acută cu toxoplasma gondii se recomandă efectuarea unei ecografii de sarcină în vederea evaluării prezenței unor anomalii ale produsului de concepție, precum și efectuarea amniocentezei (dupa 16-18 săptămani de sarcină) pentru PCR toxoplasma din lichidul amniotic. În cazul în care infecția se produce în primul trimestru de sarcină, iar rezultatul PCR toxoplasma din lichidul amniotic este pozitiv, având în vedere riscul mare de producere al unor leziuni severe, se recomandă întreruperea terapeutică a sarcinii. În cazul în care infecția se produce în trimestrele 2 sau 3 de sarcină iar infecția fătului e confirmată prin PCR toxoplasma din lichidul amniotic, daca examenul ecografic indică anomalii, se recomandă întreruperea sarcinii”, a declarat Dr. Gherlan George, Medic Primar Boli Infecțioase în cadrul Columna Medical Center.

Dacă viitoarea mămică se decide să păstreze sarcina deși este confirmată infecția maternă, este recomandat un tratament antibiotic bazat pe spiramicină sau pirimetamină, sulfadiazină și acid folinic. Tratamentul antibiotic trebuie continuat până la naștere.

Nou-născutul rezultat din sarcina complicată cu infecție cu toxoplasma trebuie evaluat clinic și biologic după naștere pentru a se stabili dacă micuțul suferă de toxoplasmoză congenitală și dacă acesta trebuie să urmeze un tratament antibiotic.