Din păcate au fost înregistrate multe cazuri în care femeile nu au primit un diagnostic corect sau tratamentul a fost început foarte târziu pentru că anumite afecțiuni sunt încă dificil de depistat sau organismul femeilor necesită un tratament diferit, în loc de cel aplicat în cazul bărbaților.

Se manifestă în momentul în care arterele care aduc oxigenul spre inimă pentru ca aceasta să-l distribuie spre alte organe nu funcționează complet sau în mod eficient. Simptomele bolilor coronariene diferă de la persoană la persoană, fiind destul de greu de identificat de medici. În plus, în cazul femeilor manifestările sunt diferite și adesea nu sunt diagnosticate decât în momentul în care boala a avansat foarte mult.

Printre simptomele cel mai des întâlnite se numără senzația de presiune în zona pieptului, durerea de gât și starea de oboseală, însă există și persoane care nu au niciun simptom. Bolile cardiace sunt principala cauză de deces în rândul femeilor și pot avea manifestări atât de subtile încât vor rămâne netratate perioade lungi de timp. În cadrul unui studiu comparativ s-a concluzionat că bolile coronariene sunt diagnosticate mai rar la femei pentru că au simptome diferite și nu cer ajutorul medicului decât atunci când se simt deja foarte rău.

„Femeile au simptome atipice față de bărbați cum ar fi durerile de spate, senzația de arsură la nivelul pieptului, disconfortul abdominal, oboseala sau starea de greață, ceea ce îngreunează procesul de diagnosticare. În plus, femeile au tendința de a merge la medic mult mai rar, ceea ce întârzie semnificativ începerea tratamentului adecvat”, au spus autorii studiului.

În ultimele 3 decenii rata de deces ca urmare a bolilor cardiace pentru persoanele de peste 65 de ani a scăzut, dar încă nu s-a îmbunătățit acest indicator și în cazul femeilor tinere. Problema indicată de cercetători este focalizarea aproape exclusivă din trecut asupra bărbaților, femeile fiind sub-reprezentate în studiile realizate. Este necesar ca femeile să fie integrate într-o proporție mai mare în cadrul cercetărilor pentru a se putea crea terapii noi și alte variante de tratament adaptate organismului lor.

Este o afecțiune cronică pentru care femeile primesc foarte greu diagnosticul potrivit, iar în unele cazuri nu este depistată deloc. Se manifestă atunci când țesutul care căptușește interiorul uterului se dezvoltă și în alte părți ale corpului, de exemplu în uretră, la nivelul tuburilor falopiene, pe ovare, în vezica urinară, la nivelul rinichilor sau pe alte organe. 

Simptomele sunt durerile pelvine intense, sângerările menstruale abundente, starea de greață, voma, migrenele severe și epuizarea constantă. Manifestările specifice afectează profund sănătatea fizică, psihologică și relațiile interpersonale. Potrivit specialiștilor, între 10 și 15% dintre femei au endometrioză, iar 70% dintre femeile care au dureri puternice în timpul menstruației suferă de această afecțiune.

Intervalul de timp de la manifestarea simptomelor până la obținerea diagnosticului este extrem de lung, fiind estimat la 10-12 ani. Va fi necesară o laparoscopie pentru a se putea depista endometrioza. Medicii prescriu analgezice și tratamente hormonale pentru a ține sub control manifestările, dar majoritatea femeilor vor avea nevoie și de intervenții chirurgicale repetate pentru a îndepărta țesutul crescut pe alte organe.

„Am endometrioză extinsă pe uretră, rinichi și vezica urinară și foarte mulți doctori mi-au spus că am sindromul de colon iritabil. Mă ajută să știu că nu sunt doar o persoană care nu rezistă la durere și acum am un plan de tratament eficient”, spune Jenna, în vârstă de 25 de ani, care suferă de endometrioză din adolescență.

În general medicii consideră că această afecțiune este specifică anilor de copilărie, însă studiile realizate au demonstrat că până la 20% dintre adulți sunt afectați de simptomele specifice. 

În cazul femeilor șansa de a nu fi diagnosticate este foarte mare, mai ales datorită convingerilor în plan social că nu pot avea ADHD și a tendinței de a se ignora manifestările în cazul fetițelor și adolescentelor. Potrivit specialiștilor, 75% dintre femeile care au această afecțiune nu vor primi niciodată un diagnostic corect, iar în cazurile rare în care se depistează fetele trebuie să aștepte aproximativ 5 ani în plus față de băieți pentru a li se da un diagnostic și un tratament adecvat.

 

Principalul simptom al ADHD-ului pentru femei este lipsa atenției și de multe ori își dezvoltă mecanisme de a rezista mai eficiente decât băieții, ceea ce face ca afecțiunea să fie ignorată. Având în vedere faptul că multe femei care au ADHD suferă și de anxietate sau depresie medicii au tendința de a diagnositca mai rapid celelalte probleme în plan psihologic și trec cu vederea afecțiunea de bază.

„Toți psihoterapeuții mi-au spus că am ADHD, dar m-am lovit mereu de refuzul de a fi diagnosticată. Poate că este prea târziu să mai iau medicamente la vârsta mea. Îmi pare rău că nu am fost ascultată la timp, dar poate mai există șanse pentru fetițele care au aceeași problemă pe care o am și eu”, a spus o femeie în vârstă de 50 de ani, care suferă de ADHD de la 7 ani.

Pe aceeasi tema...

• Dieta mediteraneană te poate proteja de simptomele depresiei

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!