În jurul bolii Lyme s-au adunat, de-a lungul anilor, frici, neînțelegeri și foarte multe informații greșite. Poate pentru că e o afecțiune care se exprimă în moduri atât de diferite de la un om la altul, poate pentru că testele nu sunt întotdeauna concludente, poate pentru că simptomele pot imita o listă lungă de alte boli.

Sau poate pentru că ne sperie ideea că o simplă ieșire în natură se poate transforma într-un diagnostic complicat. Cert e că Lyme-ul nu e doar o boală, ci și o poveste despre confuzie, neîncredere și căutarea adevărului. Iar adevărul începe, de multe ori, cu a demonta miturile.

Mituri despre boala Lyme:

„Dacă nu ai eritemul în formă de țintă, nu ai Lyme.”
Acesta este poate cel mai periculos mit. Deși eritemul migrator este un semn clar al infecției, nu toți pacienții îl dezvoltă. Sau, dacă îl dezvoltă, nu îl observă – fie pentru că apare într-un loc greu vizibil, fie pentru că dispare repede. Mulți pacienți ajung târziu la medic tocmai pentru că „nu au avut nicio erupție”, deci presupun că nu pot fi infectați. Dar boala poate evolua chiar și în absența acestui semn.

„Trebuie să vezi căpușa, altfel nu ai fost mușcat.”
Un alt mit periculos. Căpușele pot fi extrem de mici, mai ales în stadiile lor incipiente (nimfele), și pot rămâne nedetectate. Nu este deloc neobișnuit ca oamenii să fie mușcați fără să își dea seama. Faptul că nu ai văzut căpușa nu înseamnă că nu a fost acolo – și cu siguranță nu înseamnă că nu există un risc de infecție.

„Dacă testul de sânge e negativ, nu ai boala.”
Testele de laborator sunt utile, dar nu infailibile. În primele săptămâni de la infectare, testele serologice pot fi negative pentru că organismul nu a avut timp să producă anticorpi. Chiar și mai târziu, unele persoane pot avea rezultate incerte sau false negative. De aceea, diagnosticul trebuie să țină cont de contextul clinic, nu doar de cifrele dintr-un buletin de analize.

„Lyme-ul se tratează ușor cu o cură scurtă de antibiotice.”
Adevărul e mai nuanțat. Dacă infecția este depistată foarte devreme, o cură scurtă poate fi suficientă. Dar în cazurile în care bacteria s-a diseminat în organism, e nevoie de tratament mai complex și, uneori, de luni întregi de monitorizare și sprijin. Răspunsul la tratament este diferit de la un pacient la altul și nu există o rețetă universal valabilă.

„Dacă ai făcut tratament, dar tot te simți rău, înseamnă că îți imaginezi.”

Poate cel mai dureros mit. Sunt oameni care, chiar și după tratament corect, rămân cu simptome persistente: oboseală cronică, dureri articulare, probleme de memorie, tulburări de somn. Acest sindrom poartă numele de PTLDS (Post-Treatment Lyme Disease Syndrome) și este real, chiar dacă nu mai există o infecție activă. A le spune acestor oameni că „exagerează” sau că „totul e în capul lor” înseamnă să adâncești o suferință deja profundă.

„Lyme-ul nu e la noi, e o problemă din alte țări.”

În România, boala Lyme este subdiagnosticată, nu inexistentă. Regiunile cu păduri, pășuni sau parcuri urbane cu multă vegetație sunt locuri propice pentru căpușe. Faptul că nu se vorbește suficient despre ea nu înseamnă că nu există. Dimpotrivă, în ultimii ani, tot mai mulți oameni semnalează cazuri, iar lipsa de informare rămâne un obstacol major în prevenție și tratament.

„Dacă ai fost infectat(ă) o dată, ești imun(ă) pentru totdeauna.”
Nu. Nu există imunitate pe viață în cazul bolii Lyme. Poți fi infectat(ă) de mai multe ori, mai ales dacă petreci mult timp în natură și nu iei măsuri de protecție. Fiecare infecție trebuie tratată ca un episod distinct, cu riscurile și provocările proprii.

„Dacă ești sănătos(ă), nu ai de ce să te temi.”
Sistemul imunitar joacă, desigur, un rol important în răspunsul la infecție. Dar și persoanele tinere, active, fără alte boli, pot face forme severe de Lyme. Nimeni nu este „protejat” prin simplul fapt că se consideră sănătos. Boala nu discriminează.

„Este doar o modă – toată lumea zice că are Lyme acum.”
Din păcate, acest mit minimalizează o problemă reală. Creșterea numărului de cazuri nu e un trend, ci un semnal de alarmă. Nu toată lumea care se simte rău are Lyme, dar mulți dintre cei care suferă sunt neînțeleși și trimiși acasă fără ajutor. Este important să rămânem lucizi, dar și empatici: nu fiecare durere ascunde Lyme-ul, dar nici nu înseamnă că trebuie ignorată.

Boala Lyme nu este o simplă infecție. E o lecție despre corp, despre răbdare, despre relația dintre medic și pacient. E o lecție despre cum să nu te lași redus(ă) la un diagnostic superficial și despre cât de mult contează să fii crezut(ă). Demontarea miturilor din jurul acestei boli nu este un moft, ci o necesitate. Pentru fiecare om care încă așteaptă un diagnostic clar. Pentru fiecare suferință ignorată. Pentru fiecare viață dată peste cap de o căpușă tăcută și o serie de prejudecăți gălăgioase.