Hepatita B: simptome și cauze
Hepatita B, cunoscută și sub denumirea de HBV, este o afecțiune care poate pune viața în pericol din cauza efectului nociv asupra ficatului. Află care sunt principalele simptome și factori de risc.
Numele acestei afecțiuni provine de la cuvântul grecesc „hêpar” , care înseamnă „ficat”. Infecția cauzată de hepatita B poate cauza o inflamare acută a ficatului, precum și boli cronice sau chiar decesul. În fiecare an aproximativ 1.800 de persoane decedează ca urmare a complicațiilor cauzate de efectele negative ale hepatitei B asupra ficatului. Virusul care provoacă hepatita B este similar cu retrovirușii precum HIV. Are capacitatea de a rezista timp îndelungat în cadrul celulelor infectate, multiplicându-se și provocând o boală cronică.
Cel mai grav risc al hepatitei B este faptul că infecția acută se poate croniciza, provocând o gamă largă de afecțiuni ale ficatului printre care ciroza și cancerul de ficat.
Ce simptome are hepatita B?
Aproximativ două treimi dintre persoanele care au hepatită B în faza acută nu au niciun fel de simptome. În unele cazuri însă, mai ales la adulți sau la copiii de peste 5 ani, pot apărea simptome care persistă timp de mai multe săptămâni. O treime dintre persoanele care suferă de această afecțiune vor avea și simptomele caracteristice. De obicei manifestările apar la 2-5 luni după expunerea la virus.
Iată care sunt principalele simptome ale hepatitei B:
- febră;
- stare de greață;
- stare de vomă;
- oboseală excesivă;
- dureri musculare;
- dureri articulare;
- dureri de stomac;
- urină închisă la culoare;
- icter (îngălbenirea pielii).
În general, aceste manifestări durează câteva săptămăni, dar în unele cazuri se pot prelungi până la 6 luni. Persoanele care au boala în fază cronică nu mai au capacitatea de a înlătura virusul. Pot resimți periodic simptomele caracteristice sau ar putea să nu aibă niciun fel de manifestări timp de mulți ani.
Riscul de cronicizare a afecțiunii depinde de vârsta la care a avut loc infectarea cu acest virus. Copiii infectați înainte de vârsta de 6 ani sunt predispuși la cronicizarea afecțiunii. Potrivit studiilor realizate, 90% dintre bebelușii expuși la acest virus în primul an de viață vor suferi de hepatită B cronică. În cazul adulților, numai 5% dintre persoanele infectate vor avea o infecție cronică. Dintre cei care au hepatită B cronică aproximativ 15-30% vor suferi de boli grave ale ficatului precum ciroză sau cancer, rata de supraviețuire într-un interval de 5 ani fiind de 50%.
Cauze și factori de risc
Hepatita B este declanșată de o infecție virală. Virusul poate supraviețui în afara corpului timp de 7 zile, timp în care poate infecta orice persoană cu care intră în contact direct. Poate fi detectat într-un interval de 30-60 de zile de la infectare și poate persista în organism, cauzând o infecție cronică dacă pacientul are o vârstă fragedă.
Hepatita B poate fi transmisă astfel:
1. Transmitere perinatală
Este una dintre cauzele principale ale răspândirii virusului, care este transmis la naștere de la mamă la copil.
2. Expunere la sânge infectat
O altă cauză des întâlnită este expunerea la sânge care conține acest virus. De multe ori se constată transmiterea virusului de la un copil bolnav la un copil sănătos în primii 5 ani de viață. Alte scenarii de risc ridicat sunt utilizarea în comun a lamelor de ras, a periuțelor de dinți sau a oricărui alt instrument ascuțit. În momentul în care sângele infectat intră în contact cu rănile sau zgârieturile persoanei sănătoase virusul se poate răspândi.
3. Transmitere pe cale sexuală
Aproximativ două treimi din cazurile acute de hepatită B se datorează transmiterii virusului pe cale sexuală.
4. Folosirea în comun a acelor
Utilizarea acelor sau a siringilor în comun crește foarte mult riscul de infectare. Acest lucru se poate întâmpla în centrele medicale dotate inadecvat sau în cazul utilizatorilor de droguri. De asemenea, virusul poate fi răspândit și prin intermediul instrumentelor utilizate pentru realizarea tatuajelor sau a diferitelor intervenții chirurgicale.