Deși uitarea anumitor lucruri este normală din când în când, dacă începe să se întâmple foarte des și apar probleme în viața de zi cu zi probabil este momentul pentru un consult de specialitate. Demența este o afecțiune extrem de des întâlnită, afectând 47,5 milioane de persoane la nivel mondial. Nu este o boală în sine, ci mai degrabă un termen generic cum este și cancerul deoarece există foarte multe stadii de deteriorae a funcțiilor cognitive. Demența de tip Alzeimer, cea vasculară, boala Parkinson sau boala Creutzfeldt-Jakob nu pot fi vindecate, se pot trata, dar sunt ireversibile.

„Demența ca și diagnostic nu este același lucru ca o deteriorare a funcțiilor cognitive care doar mimează această boală. Unele afecțiuni pot determina simptome caracteristice demenței, dar dacă se tratează problema de la baza lor manifestările sunt reversibile. Se întâmplă pentru aproximativ unul din 5 adulți”, spune dr. Kevin James.

Deși nu este deloc benefic să nu poți dormi, dacă iei medicamente pentru a reuși să te odihnești poți avea simptome problematice. „Unele medicamente creează o stare de confuzie asemănătoare cu cea existentă în cazul demenței. Este vorba despre somnifere, antidepresive și antihistaminice. Adulții care au vârste înaintate le folosesc fără să realizeze că pot afecta negativ memoria, pot cauza constipație și retenție de urină. Am avut o pacientă de 70 de ani care era îngrijorată din cauza memoriei, dar de îndată ce a renunțat la somnifere s-a simțit perfect”

, spune dr. Mollie Scott, de la Universitatea din Carolina.

Simptomele infecțiilor urinare, printre care durerile, usturimea, febra și nevoia de a merge des la toaletă sunt adesea trecute cu vederea de adulții de vârsta a treia, iar dacă infecțiile rămân netratate pot cauza stări de delir, confuzie, agitație și halucinații, la fel ca și demența. „În azile infecțiile urinare sunt extrem de comune și se crede în mod eronat că mulți pacienți au demență. De îndată ce li se vor da antibiotice simptomele vor dispărea”

, spune dr. Scott.

Studiile recente au relevat legătura dintre manifestarea demenței și problemele cu auzul și mulți experți consideră că rectificarea acestei afecțiuni poate întârzia sau preveni complet demența. Pierderea auzului este asociată cu accelerarea declinului funcțiilor cognitive și pierderea țesutului de la nivelul creierului. „Auzi cu ajutorul creierului, nu cu urechile. Netratarea acestor probleme nu numai că va afecta capacitatea de a percepe în mod clar sunetele, dar nici nu îi va permite persoanei respective să proceseze informația preluată și să o folosească în mod eficient”, spune dr. Carole Rogins.

Persoanele care suferă de depresie au foarte adesea afecțiunea numită pseudodemență, un tip de declin cognitiv care seamănă cu demența, dar este de fapt cauzat de problemele la nivel emoțional, nu de funcționarea deficitară a sistemului nervos central. „Încă mai este mult de explorat cu privire la funcțiile creierului, dar depresia nu cauzează o demență reală. Afecțiunea este reversibilă dacă se pornește cu un tratament adecvat pentru a reface echilibrul la nivel emoțional. Depresia poate face creierul să funcționeze mai puțin eficient, cauzează gândirea în ceață sau confuzia, precum și dificultatea de a lua decizii. În plus, episoadele depresive pot provoca reducerea dimensiunii segmentelor creierului care gestionează memoria. Tratarea depresiei trebuie să devină o prioritate în loc să se presupună automat că este vorba despre demență”, potrivit dr. Dylan Wint, specialist în afecțiuni neurodegenerative.

„Accidentul vascular cerebral, contuziile, loviturile la cap și orice lucru care afectează creierul la nivel fizic reprezintă un factor de risc pentru demență deoarece poate modifica structura țesuturilor. Deși unele traume pot provoca leziuni permanente, majoritatea simptomelor sunt reversibile cu ajutorul medicamentelor și al intervențiilor chirurgicale”, spune dr. James.

Pe aceeasi tema...

• 7 motive pentru care dietele îți pun viața în pericol

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!