Menstruaţia are puterea de a contamina şi de a distruge. Este un produs rezidual, contagios, un act de dezintegrare. Sângele menstrual putrezeşte carnea şi rugineşte fierul. Înnegreşte bronzul şi acreşte vinul. Conţine toxine. Femeile la menstruaţie pot asigura insuccesul unei partide de vânătoare şi aduce şapte ani de ghinion bărbatului care trece pe sub ele în timp ce spală geamuri sau agaţă rufe la uscat.

Menstruaţia are puterea de a contamina şi de a distruge. Este un produs rezidual, contagios, un act de dezintegrare. Sângele menstrual putrezeşte carnea şi rugineşte fierul. Înnegreşte bronzul şi acreşte vinul. Conţine toxine. Femeile la menstruaţie pot asigura insuccesul unei partide de vânătoare şi aduce şapte ani de ghinion bărbatului care trece pe sub ele în timp ce spală geamuri sau agaţă rufe la uscat.

 

Acestea sunt o parte din vechile credinţe care au conturat stigma menstruaţiei, proces fiziologic care nici astăzi nu prea e considerat curat sau natural, în unele culturi sau în unele cercuri ştiinţifice.

Vorbim cu uşurinţă astăzi despre menstruaţie, ştim că e o sângerare temporară care nu ucide, cel mult provoacă scârbă sau jenă, însă puţini ştim, probabil, cu cât dispreţ şi dezgust a fost tratată ea în mitologie, religie şi ştiinţă de-a lungul istoriei omenirii, după deviza mai modernă a domnului Garrison din Southpark: "Nu am încredere în ceva care sângerează cinci zile şi nu moare". Această stigmă are rădăcini străvechi, antice. Aristotel considera menstruaţia un semn al inferiorităţii femeii, idee care a persistat până în modernitate. Tot filosoful grec a lansat şi legenda femeilor la menstruaţie care se privesc în oglindă, răspândită sub pretextul unei metode ştiinţifice şi repetată până târziu în Evul Mediu. "Aristotel povesteşte că femeile la menstre privindu-se în oglindă lasă pe suprafaţa ei stropi mici de sânge”, spune Cristian Neagoe, care studiază legăturile dintre sex şi morală în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din Bucureşti, citând din volumul Eros şi Magie în Renaştere. 1484 al lui Ioan Petru Culianu. „Această credinţă se baza pe ideea că, în actul privirii, ‘focul intern’ se exteriorizează prin ochi, amestecat cu aburul pneumatic şi chiar cu sângele subtil care a dat naştere spiritului”.

Tradiţia iudaică le interzice femeilor la menstruaţie să se atingă de carne sau să trebăluiască prin bucătărie, mai spune Cristian Neagoe, fiindcă mâncarea se infectează şi putrezeşte. În mitologie, sângele e asociat cu multe lucruri puternice sau înfricoşătoare. Iar ideea că cel menstrual putrezeşte mâncarea îi aparţine lui Plinius cel Bătrân (23-70 d.Hr.), care îi adaugă mai multe atribute: acreşte vinul, turbează câinii, usucă iarba şi florile, rugineşte fierul şi înnegreşte bronzul etc. Naturalistul roman a condamnat şi contactul sexual cu o femeie la menstruaţie, pe motiv că pruncii s-ar naşte bolnavi sau morţi, un tabu sădit de lumea antică şi preluat de creştinism, alături de convingerea că sângele menstrual are proprietăţi nocive.

Medicul grec Soranus din Efes (sec. II î.Hr.) spunea că însămânţarea întru concepere nu putea avea loc la menstruaţie, motiv pentru care contactul sexual cu o femeie sângerândă era imposibil, iar filosoful Philo Iudeul scria în De legibus specialibus că, din moment ce uterul femeii e umed din cauza sângelui menstrual, umezeala nu numai că reduce din vitalitatea spermei, ci o neutralizează complet.  În tradiţia iudaică şi creştină, în sens biblic, menstruaţia a fost asociată cu natura păcătoasă a femeii rezultată din nesupunerea Evei şi considerată a fi ceva necurat. În mitologia mayaşă, aceeaşi sângerare reprezenta o pedeapsă pentru încălcarea regulilor sociale privind căsătoria, sângele menstrual transformându-se în şerpi şi insecte pentru magia neagră.

Un trib din Noua Zeelandă încă mai crede că venirea în contact cu sângele menstrual sau cu o femeie aflată la menstruaţie îmbolnăveşte un bărbat, îi cauzează vărsături continue, îi omoară sângele, îi afectează sucurile vitale şi îi înnegreşte pielea şi, în cele din urmă, îi aduce moartea, potrivit lui Janice Delaney, co-autor al volumului The Curse: a cultural history of menstruation. În India hindusă, unde prima menstruaţie e întâmpinată cu cadouri şi spirit de sărbătoare, menstruaţia fiind plasată, în general, într-un registru pozitiv, majoritatea fetelor ocolosec templele atunci când sunt la ciclu. Iar hinduşii din Nepal plasează procesul într-un registru mai negativ – femeile sângerânde erau izolate pe perioada menstruaţiei şi nu aveau voie să se întoarcă în casă timp de trei nopţi, practică desfiinţată nu demult de legea nepaleză graţie activismului feminist.

 

Citeşte pe Think Outside the Box articolul complet!