Cercetătorii încearcă să rezolve tot felul de mistere minore - de ce este căscatul contagios, de ce ne topim în preajma puilor de câine.

Însă știi de ce faci atât de mult zgomot când îți trosnești degetele? Iată la ce concluzie au ajuns specialiștii!

Care este motivul pentru care faci atât de mult zgomot atunci când îți trosnești degetele?

Un studiu publicat în Scientific Reports vine cu o explicație pentru motivul pentru care faci atât de mult zgomot când îți trosnești degetele. Este o teorie care a fost prima oară pomenită în 1971, dar a fost dezbătută încă de atunci. Datorită gândirii creative și a unui nou model matematic, problema ar putea fi rezolvată. Autorii lucrării, o echipă de cercetători de la Universitatea Stanford din California și de la Ecole Polytechnique din Palaiseau, Franța, au afirmat că teoria principală sugera că sunetul făcut era rezultatul unei strângeri a capsulei fibroase care înconjoară articulațiile după eliberarea articulară - când articulația este reglată sau deplasată la un anumit unghi. În 1947, s-a născut teoria conform căreia zgomotul este cauzat de vibrațiile din țesuturi atunci când articulațiile sunt mutate dincolo de intervalul obișnuit.

Însă în 1917 s-a întâmplat ca o echipă de cercetători de la Universitatea din Leeds să anunțe că faci atât de mult zgomot când îți trosnești degetele din cauza bulelor din lichidul sinovial, care protejează și înconjoară articulațiile. Aceste bule se sparg și trebuie să se reformeze. Însă și după zgomotul făcut, bulele din articulație persistă conform unui studiu din 2015.

Misterul prin care un proces microscopic poate produce un sunet atât de puternic a fost dezvăluit. Ecuațiile de presiune acustică existente arată că, luând în considerare viteza spargerii bulei și modul în care se întâmplă, este cu totul posibil să se producă o fisură care atinge 83 de decibeli. Acest efect este aproximativ echivalent cu volumul unui camion diesel, care se deplasează cu 40 km/h, auzit de la o distanță de 15 metri. Când cercetătorii au comparat undele acustice virtuale, articulațiile lor matematice produse prin unde reale au fost aproape identice.

Cercetătorii au demonstrat ceea ce au studiat oamenii de știință din 1971. Bulele se sparg, dar numai parțial. Contracția bruscă, dacă este incompletă, a bulei este suficientă pentru a produce un sunet ușor de auzit. Durează douăzeci de minute pentru ca următoarea fisură să fie posibilă, timp în care sunt create bule noi și extinse cele care au supraviețuit când îți trosnești degetele.