Dacă simți o emoție negativă, cum ar fi tristețea sau mânia, etichetează acea emoție. Poate părea simplu, dar creierul tău răspunde când le pui nume sentimentelor tale. Un studiu a descoperit că, atunci când unui participant i-au fost arătate imagini ale oamenilor care exprimau emoții pe fețele lor, amigdala lui a activat emoțiile care erau văzute. Atunci când i s-a spus să denumească emoțiile, cortexul prefrontal ventrolateral s-a activat și a redus reactivitatea emoțională a amigdalei. Acest lucru înseamnă că, în mod esențial, atunci când oamenii recunosc emoțiile pe care le văd, este redus impactul acestor emoții în creierul lor.

Beneficiile recunoștinței încep cu sistemul dopaminei, deoarece recunoștința activează regiunea creierului care produce dopamina. În plus, recunoștința față de ceilalți sporește activitatea în circuitele sociale ale dopaminei, lucru care face ca interacțiunile sociale să fie mai plăcute. Recunoștința poate, de asemenea, să stimuleze neurotransmițătorul serotonină, ceea ce fac multe antidepresive. Chiar dacă nu ai un răspuns la întrebarea recunoștinței, este în regulă. Nu este vorba despre găsirea recunoștinței care contează cel mai mult, ci despre a-ți aduce aminte să o cauți în viața ta în primul rând. Prezența recunoștinței în viața ta și recunoașterea acesteia reprezintă o formă de inteligență emoțională. Studiile au arătat că, pe măsură ce crește inteligența emoțională, neuronii din aceste zone devin mai eficienți. Deci dacă ai dificultăți în a găsi ceva pentru care să fii recunoscător, doar această întrebare pusă înseamnă că ești pe calea cea bună spre fericire.

Poate că nu îți dai seama de lucrurile care îți aduc fericirea cu adevărat și pentru care ești recunoscător. Petrece timp observând lucrurile, toate facilitățile și sentimentele pozitive. Această buclă de feedback pozitiv trebuie activată de mai multe ori pentru a avea un efect solid. Dacă iei în serios mai mult luptele pe care le duci decât lucrurile care merită recunoștința ta? Trebuie să încerci să pui semnul egalității între lucrurile bune și cele rele din viața ta.

Lucrurile neterminate sunt cele care îți creează anxietate. Luarea unei decizii cu privire la ceva poate reduce anxietatea mai degrabă decât să îți permită să petreci mai mult timp ezitând și gândindu-te la toate scenariile și rezultatele pe care le va avea decizia ta. Luarea deciziilor include crearea de intenții și stabilirea de obiective. Aceste lucruri fac parte din aceleași circuite neurale, care activează cortexul prefrontal într-un mod pozitiv, reducând îngrijorarea și anxietatea. Luarea deciziilor permite, de asemenea, o senzație a controlului. Și senzația lipsei controlului poate provoca anxietate și îngrijorare. Iar atunci când iei o decizie și rezultatul acestei decizii se întâmplă să fie unul pozitiv, e chiar și mai bine. Indecizia reprezintă o sursă majoră a stresului mental. Atunci când nu vrei să iei o decizie și o amâni, atunci apare un nor mare al muncii psihice enervante pe care nu vrei să o faci și care poate aduce o reticență subconștientă.

Interacțiunile sociale sporesc sentimentele de acceptare ale unei persoane și, prin urmare, și fericirea. Una dintre căile principale de a elibera oxitocina este prin atingere. Oxitocina este un hormon care acționează ca un neurotransmițător la nivelul creierului și stă la baza încrederii. Este, de asemenea, un antidot pentru sentimentele depresive. 

Pe aceeasi tema...

• Semne că nu ești apreciată cum meriți

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!