O mămică a redactat o scrisoare către străinul care a încercat să-i educe copilul la locul de joacă. Aceasta a publicat rândurile de mai jos pe blogul ei, iar reacția celorlalte mămici care o urmăresc a fost impresionantă.

Iată ce a scris mama:

"Străinului care mi-a disciplinat astăzi copilul la locul de joacă,

Dă-mi ocazia să înțeleg. Astăzi, fiica ta încerca să se cațere pe barele verticale? Ok, am înțeles. Iar copilul meu încerca să facă același lucru? Destul de simplu. Dar din moment ce copilul tău nu s-a mai cățărat înainte și durează o veșnicie să se dea deoparte, iar câteodată se sperie și se blochează în mijloc, băiatul meu nu a avut de ales și a trebuit să meargă pe lângă copilul tău, iar câteodată să se ciocnească. Iar fetița ta a căzut și a început să plângă? Hmm. În regulă.

Acum, înainte de a continua, vreau să-ți spun că nu trebuia să fiu plecată când s-au întâmplat toate aceste lucruri, dar eram în partea cealaltă a terenului de joacă, împreună cu prietenul copilului meu care plângea. Așa că nu, nu am fost acolo, dar îți dă oare acest lucru dreptul de a-mi educa copilul? Îți dă dreptul să vorbești cu el și să-i spui să înceteze? Îți dă dreptul să te porți cu el de parcă ai fi persoana responsabilă în situația de față?

Hmm, da.

Nu am avut șansa să-ți spun acest lucru astăzi, dar îți mulțumesc. Pentru că, dacă puștiul meu se poartă urât și eu nu sunt în preajmă, ai permisiunea mea să îi spui să înceteze. Nu spun că ai dreptul să îl atingi sau să țipi la el (numai eu am voie să fac asta), dar te rog să îi spui să nu se mai poarte urât și să-și aștepte rândul. Sau să nu spună cuvinte urâte. Sau să nu intimideze alți copii. Sau să nu facă orice deranjează pe altcineva.

Chiar dacă nu ești părintele lui, ești o persoană adultă. Ceea ce înseamnă că ești mai deștept decât el. Și da, știu că există multe mame care s-ar fi supărat pe un străin care l-a disciplinat pe copilul lor, dar nu este cazul meu.

Este nevoie de un întreg sat. Iar satul din zilele noastre poate fi un pic mai mare și mai răspândit, chiar dacă nu dormim în colibe apropiate și nu ne cunoaștem între noi cu toții. Dar putem alege să avem acest sat sau nu. Iar eu aleg să fac parte din el.

Îmi pare rău că nu eram acolo pentru a-mi face treaba, așa că îți mulțumesc că m-ai ajutat.

Cu sinceritate,

mama ’acelui’ copil"