Sindromul copilului zgâlțâit: cum să gestionezi plânsul excesiv
Sindromul copilului zgâlțâit este o problemă extrem de serioasă și gravă. Chiar dacă nu se raporta societatea până de curând la fenomenul acesta într-un ton grav și vedem prin filme sau chiar desene animate adulți care zgâlțâie copii, ei bine - când discutăm despre nou născuți, acest gest este aproape o amenințare cu moartea.
Acest sindrom apare de obicei în cazul bebelușilor agitați, care nu se opresc din plâns. Se pare că perioada cea mai dificilă pentru părinți este cam de la 2-3 săptămâni de la naștere până la cel mult 36, când părintele, epuizat și obosit, aflat la capătul puterilor și al răbdării, devine violent cu micuțul. Zgâlțâirea și smucirea copilului, chiar dacă acesta nu vine în contact cu nicio suprafață dură sau obiect, este extrem de periculoasă.
În timpul smucirii unui copil, în mod special capul este extrem de vulnerabil. Pot apărea ca urmare hemoragii cerebrale, la nivelul retinei sau chiar fracturi de oase. Din copiii diagnosticați cu acest sindrom, aproape un sfert moare, iar restul rămâne cu afecțiuni neuronale grave pe tot parcursul vieții.
Motivul pentru care părinților li se declanșează impulsul necugetat de a-și zgâlțâi copii derivă din excesul de plâns. Se pare că în jurul săptămânilor 10, 11, 12 după naștere, părinții ajung la o limită a suportabilității cu plânsul micuților. Majoritatea bebelușilor se liniștesc după a 7-a sau a 8-a săptămână de viață, dar în anumite cazuri, solicitările lor extrem de vocale pot continua. Anumiți copii mai sensibili prezintă reacții la Sindromul Copilului Zgâlțâit încă de la primele incidente, alții după câteva săptămâni.
Dacă bebelușul tău plânge mult, trebuie să înțelegi că face parte din dezvoltarea lui în mod natural. Răbdarea este singura soluție pe care o poți aborda pentru a nu te frustra.
Bebelușul tău poate plânge din senin, poate prezenta nicio reacție la tentativele tale de a-l liniști, îți poate da impresia că are o durere, deși nu este cazul, sau poate da ”concerte” cât e noaptea de lungă.
Dacă nu reacționează la nicio tentativă de calmare, bebelușul trebuie lăsat singur în pătuț câteva minute, pentru a se răcori.
Ce NU trebuie să faci:
Sub nicio formă copilul nu trebuie bruscat, pentru că realitatea Sindromului este mai mult decât concretă și numărul cazurilor a ajuns suficient de mare, încât să fie necesară sfătuirea pe marginea acestui subiect și împiedicarea oricărui adult care intră în contact cu copilul tău să aibă reacții atât de agresive.