Depresia este o tulburare care implica dispozitia, gandurile, dar si corpul unei persoane. Afecteaza modul in care aceasta mananca si doarme, simte si gandeste despre ea. Nu este doar o stare de tristete trecatoare sau o stare de slabiciune personala. Fara tratament, simptomele pot dura saptamani, luni sau chiar ani. Un tratament adecvat ajuta cele mai multe persoane care sufera de stari depressive.

Exista trei tipuri de tulburari depresive: depresia majora, distimia si tulburarea bipolara.

Depresia majora

presupune o combinatie de simptome care interfereaza cu abilitatea persoanei respective de a lucra, studia, dormi, manca si de a se bucura de activitati care altadata ii placeau. Astfel de episoade care dizabiliteaza o persoana pot avea loc o data sau de mai multe ori in timpul vietii.

Distimia implica simptome cronice care nu dizabiliteaza persoana, dar o tin in afara unei bune functionari, in special la nivel afectiv. Multe persoane cu distimie experimenteaza si episoade majore de depresie la un moment dat in viata.

Tulburarea bipolara (maniaco-depresiva) este caracterizata prin schimbarea ciclica a starilor: manie si depresie. Aceste schimbari de stare pot fi dramatice si rapide, dar adesea sunt graduale. In episodul maniacal, individul poate fi superactiv, foarte vorbaret si cu o mare cantitate de energie. Adesea, mania afecteaza gandirea, judecata si comportamentul social, cauzand probleme serioase si comportamente jenante la nivel social. Individul se poate simti exaltat, ia decizii nesabuite fie profesional, fie personal. Netratata, mania poate conduce la o stare psihotica (de pierdere a simtului realitatii).

Nu toate simptomele de mai jos sunt prezente - la unele persoane se manifesta mai putine, la altele mai multe. Severitatea simptomelor variaza de la individ la individ si, de asemenea, ele se pot manifesta diferit de-a lungul timpului, la acelasi individ.

Starile depresive pot prezenta urmatoarele simptome:

•  tristete, anxietate, stari de gol interior;
•  atitudini pesimiste si lipsa de speranta;
•  sentimente de vinovatie, lipsa de valoare si neajutorare;
•  lipsa interesului sau a placerii pentru actiuni si hobby-uri care altadata ii placeau, inclusiv sex;
•  energie scazuta, stare de oboseala;
•  dificultati de concentrare in luarea deciziilor;
•  stari de insomnie - se trezeste foarte devreme sau doarme mai mult dimineata;
•  pierderea apetitului si a greutatii sau mananca mai mult si castiga in greutate;
•  ganduri si incercari de suicid;
•  iritabilitate si neliniste;
•  simptome fizice persistente, care nu raspund la tratamentul medicamentos (dureri de cap, tulburari digestive, dureri cronice etc).

Starile de manie au urmatoarele simptome:

• exaltare excesiva sau anormala;
• iritabilitate neobisnuita;
• nevoie scazuta de somn;
• grandiozitate;
• vorbeste mult;
• trece de la o idee la alta;
• dorinta sexuala exagerata;
• cresterea energiei;
• judecata superficiala;
• comportament social neadecvat.

Cauzele depresiei

Sunt cazuri in care depresia se manifesta la mai multe generatii (astfel, este posibil ca o anumita vulnerabilitate biologica sa fie mostenita), in special in cazul tulburarii bipolare. Si depresia majora se poate manifesta din generatie in generatie, desi sunt situatii cand nu exista un istoric al depresiei in familie. Adesea, depresia este asociata cu schimbari la nivelul structurii sau functionarii creierului.

Persoanele cu stima de sine scazuta, care, in general, au o atitudine pesimista sau care sunt deja coplesite de stres sunt predispuse la depresie. Cercetari recente au aratat ca schimbarile fizice pot fi acompaniate de schimbari mentale. Boli fizice, precum atacul de inima, cancerul, tulburarile hormonale, boala Parkinson, pot cauza tulburari depresive, facand persoana bolnava apatica si fara dorinta de a avea grija de nevoile ei fizice, prelungind astfel perioada de recuperare. De asemenea, o pierdere serioasa, relatii dificile, probleme financiare sau orice schimbare in viata (dorita sau nedorita) pot atrage dupa sine un episod depresiv.

Adesea, o combinatie de factori genetici, psihologici si de mediu sta la baza unei tulburari depresive.

Depresia la femei

Statistic, depresia este prezenta intr-un procent dublu la femei fata de barbati. Multi factori hormonali pot contribui la rata depresiei la femei: schimbari menstruale, graviditatea, avortul, perioada postpartum, menopauza. Femeile fac fata si la alte stresuri, cum ar fi: responsabilitati la serviciu si acasa, sunt mame singure, au grija de copii si de parintii in varsta.

Multe femei sunt in mod special vulnerabile dupa nasterea unui copil. Schimbari fizice si hormonale, precum si noile responsabilitati pot fi factori care duc la depresia portpartum la unele femei. Daca anumite stari trecatoare de melancolie sunt comune pentru noile mamici, un episod depresiv nu este normal si implica o interventie activa. Este nevoie de suport din partea medicului si a familiei pentru a o ajuta sa-si recapete atat starea de bine fizica si psihica, cat si abilitatea de a avea grija si de a se bucura de copil.

Depresia la barbati

Desi depresia este mai putin prezenta la barbati decat la femei, acestia admit mai greu ca sufera de depresie si chiar si doctorii o suspecteaza mai putin. Rata suicidului este de patru ori mai mare la barbati, desi sunt mai multe femei care au aceasta tentativa. Depresia barbatilor este adesea mascata de alcool si droguri sau de obiceiul acceptat social de a munci in mod excesiv.

Depresia se manifesta la barbati nu prin lipsa de speranta si neajutorare, ci prin iritabilitate, furie si descurajare. De aceea depresia poate fi foarte dificil de recunoscut la barbati. Chiar si atunci cand un barbat isi da seama ca este deprimat, va fi mai putin dornic decat o femeie sa ceara ajutor.

Depresia la batrani

Exista ideea gresita ca este normal ca batranii sa se simta deprimati. Dimpotriva, multi oameni in varsta sunt multumiti de viata lor. Uneori totusi, cand depresia se manifesta, poate sa nu fie luata in considerare si tratata ca o parte normala a procesului de imbatranire.

Depresia la batrani, nediagnosticata si netratata, cauzeaza multa suferinta fara rost atat pentru familie, cat si pentru persoanele in cauza, care altfel ar avea o viata normala.

Cand merg la doctor, prezinta, de obicei, simptomele fizice, dat fiind ca persoanele in varsta sunt adesea refractare la discutii despre sentimentele de tristete, lipsa de speranta, pierderea interesului in activitati care altadata le placeau, sau despre sentimentele de durere prelungita dupa o pierdere. O data ce diagnosticul de depresie a fost pus, tratamentul pe baza de medicamente si/sau psihoterapia pot ajuta persoana depresiva sa se intoarca la o viata normala.

Studiile au aratat ca depresia la varste inaintate poate fi tratata cu psihoterapie.

Diagnosticul depresiei

Primul pas pentru a urma un tratament adecvat pentru depresie este examinarea fizica de catre medic. Anumite medicamente si anumite stari, precum o infectie virala, pot cauza aceleasi simptome ca si depresia, iar medicul trebuie sa elimine aceasta posibilitate prin examen clinic si teste de laborator. Daca este eliminata cauza fizica pentru depresie, atunci trebuie facuta o evaluare psihologica.

O evaluare psihodiagnostica trebuie sa includa o istorie completa a simptomelor:

•  cand au inceput, cat au durat, cat de severe au fost, daca pacientul le-a mai avut, ce tratament a urmat daca au mai fost prezente etc.;
•  pacientul consuma alcool sau droguri, a avut sau are ganduri de suicid;
•  au existat cazuri in familie, au fost tratate sau nu.

Tratamentul consta atat in tratament medicamentos (conform cu indicatiile unui medic psihiatru), cat si in psihoterapie. In formele mai usoare de depresie este suficienta psihoterapia. In majoritatea formelor de depresie este indicat un tratament combinat (medicatie si psihoterapie).