Hollande și Trierweiler aveau o relație de fațadă: în realitate, președintele francez o ținea la distanță pe partenera sa, apoi a înșelat-o
În cartea sa, Valérie Trierweiler scrie că după despărțirea lor, Hollande a încercat cu disperare să o readucă lângă el. "Mai 2014. Telefonul vibrează: un alt SMS de la François  Hollande, președintele Franței. E al 12-lea pe care îl primesc azi. Am ignorat toate celelalte mesaje ale lui, dar cedez și îi răspund la acesta. Îmi răspunde imediat. Apoi continuăm într-o înșiruire nesfârșită. Avalanșa lui de mesaje mă copleșește emoțional. Așa că, din nou, nu-i mai răspund. Până data viitoare...", povestește fosta parteneră a lui Hollande.

Patru săptămâni la rând, François  s-a ținut scai de ea, rugând-o să ia masa cu el. Dacă nu o implora să se întâlnească cu el, atunci îi scria despre cât de mult îi lipsește, îi cerea iertare sau îi spunea cât de mult are nevoie să fie din nou împreună. Șeful statului era la dispoziția ei. Dar Valérie se ținea tare.

Hollande continua, însă, să-și facă jocul, fără să renunțe. Îi urmărea toate mișcările și oriunde se ducea, la New York sau la Marrakech, în Maroc, el îi știa fiecare pas. De fiecare dată, în camera de hotel o așteptau flori și declarații de dragoste. "Pot să îndrăznesc să cred că e sincer? Că sunt singura femeie pe care o vrea în viața lui? Că s-a schimbat cu adevărat?", se întreabă ea.

Trecuseră aproape patru luni de când François  recunoscuse că a înșelat-o. Patru luni lungi cât patru ani de când ea luase somniferele, sperând, rușinată și disperată, că va scăpa de chinul de după toată această poveste, când toată presa o va urmări și o va hăitui, când adversara ei va triumfa, gândind: "Aha, așa-ți trebuie!".

Valérie n-a uitat cum el i-a spus, rece, fără emoții, că își vor anunța despărțirea într-un comunicat comun. Dar în acele rânduri nu aveau nimic în comun. "Mi-a rupt inima", scrie fosta jurnalistă.

Trierweiler povestește în cartea sa cum s-a pus pe picioare, iar iubirea ei puternică s-a stins. Dar încă mai are până se va vindeca complet. "Când ies, unii oameni îmi spun că radiez. E doar o mască. Am urmat tratament timp de patru luni și sunt zile când iau somnifere și stau numai în pat", mărturisește ea. Un psiholog i-a spus că rareori a întâlnit un șoc atât de violent.

Deși urmează tratamentul indicat de specialist, Valérie încă mai are căderi. Un amănunt mărunt, oricât de nesemnificativ ar părea, e suficient pentru a-i aminti cu brutalitate drama pe care a trăit-o: "Furia mea împotriva lui François se întărește. Cum a putut să-mi facă așa ceva?".

Valérie Trierweiler știe că Hollande e într-un echilibru fragil și că sub el se cască ditamai hăul: la cel mai mic pas greșit, se va duce în jos fără scăpare. Doar 3% dintre francezi l-ar mai vota dacă ar candida la alegerile prezidențiale din 2017. Este, oficial, cel mai nepopular președinte al Franței. "François  e pe cale să piardă tot, iar ultimul lucru pe care ar vrea să-l piardă sunt eu. Eu sunt toată viața lui, îmi spune; fără mine e un nimic și e hotărît să mă recucerească. Parcă ar vorbi de alegeri. Probabil se gândește că dacă mă va recâștiga, va recuceri și inimile francezilor. Din păcate, încrederea mea în omul pe care îl iubeam cândva a murit", scrie Trierweiler.

Urmează apoi un paragraf în care îl desființează literalmente pe șeful statului: "Lâsând la o parte aventura lui cu Gayet, am putut vedea cât de mult s-a schimbat, aproape a devenit alt om, după ce a ajuns președinte. Zi după zi, l-am văzut pierzându-și umanitatea pe măsură ce se lăsa purtat de beția puterii. Adevărul e că puterea aceea a fost ca un acid: a măcinat pe dinăuntru iubirea noastră."

Cartea publicată de Valérie Trierweiler ne oferă ocazia de a descoperi, fie și retroactiv, ce se întâmplă în intimitatea reședinței prezidențiale de la Paris. Ea evocă un episod semnificativ din ziua câștigării alegerilor, care atestă schimbarea negativă a lui Hollande.
Pentru ea ar fi trebuit să fie un moment de sărbătoare, de care să-și amintească mereu cu drag. În schimb, a avut parte de un șoc: "Semnele apăruseră deja, chiar în ziua alegerilor, pe 6 mai 2012. Tocmai ieșeam dintr-o clădire când mulțimea ne-a aclamat, la auzul veștii triumfului. După ce a primit un telefon de la fostul președinte, Nicolas Sarkozy, l-am rugat pe François  să pozeze cu mine un minut pentru o fotografie de album, dar el a reacționat iritat și m-a respins cu niște cuvinte dure. Eram complet debusolată. Ceea ce ar fi trebuit să fie un moment de fericire tocmai se spulberase. Am clacat: m-am încuiat în baie și am plâns. Am simțit că lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel."