Relațiile ne pot înălța sau ne pot epuiza. De multe ori, din dorința de a iubi și a fi iubite, ne pierdem în dinamici care ne consumă în loc să ne hrănească.

Și poate cel mai greu de recunoscut este dezechilibrul: când una dă totul, iar cealaltă primește, când emoțiile tale sunt mereu în plan secund, când tăcerea devine mai frecventă decât îmbrățișările. Dacă ai ajuns să te întrebi „Oare așa trebuie să fie o relație?”, e timpul să te uiți mai atent.

Simți că mergi mereu pe coji de ouă

Dacă ai senzația că trebuie să-ți alegi mereu cuvintele, să eviți adevărul de teamă că „iar se supără”, sau dacă trăiești într-o permanentă stare de tensiune, e un semn clar că relația voastră nu este una echilibrată. Într-un cuplu sănătos, comunicarea nu ar trebui să fie un câmp minat.

Efortul vine aproape exclusiv de la tine

Când tu ești cea care propune întâlniri, face planuri, repară conflicte, inițiază conversațiile importante sau încurajează orice formă de apropiere, în timp ce partenerul tău rămâne pasiv, tăcut sau detașat, relația voastră riscă să devină unilaterală. Iubirea nu e despre cine oferă mai mult, dar e cu siguranță despre echilibru.

Te simți mai singură în relație decât erai când erai singură

Unul dintre cele mai dureroase paradoxuri este acela de a te simți singură în doi. Dacă nu te mai simți ascultată, susținută, validată sau înțeleasă, dacă prezența partenerului nu îți aduce liniște, ci un gol mai adânc, e un semn că ceva fundamental lipsește.

Grijile tale sunt minimalizate sau ignorate

Când îi împărtășești o frică sau o durere și el o transformă într-o glumă, o ignoră sau îți răspunde cu „exagerezi”, nu e vorba de un partener sincer, ci de cineva care nu îți respectă lumea interioară. O relație echilibrată înseamnă și empatie, și spațiu pentru vulnerabilitate.

Te autocenzurezi constant

Dacă ajungi să-ți pui întrebări înainte de fiecare gest („Oare îl deranjează dacă îi spun asta?”, „Să nu creadă că sunt prea insistentă”, „Mai bine nu-i spun ce simt”), e posibil să te fi pierdut deja în relație. Iar când autocenzura devine o regulă, nu mai e loc de autenticitate – și, în timp, nici de iubire adevărată.

Îți scade stima de sine

O relație dezechilibrată te face să te îndoiești de tine. Poate nu o face direct, dar te face să simți că nu ești suficientă, că trebuie mereu să te schimbi, să te corectezi, să devii „altfel”. Dacă te simți tot mai mică, mai nesigură, mai obosită psihic, întreabă-te de ce te face iubirea să te simți așa.

E mereu despre el

Dacă toate deciziile se iau în funcție de nevoile, timpul sau dispoziția lui, dacă visele tale sunt mereu amânate, dacă timpul tău e sacrificat constant în favoarea lui, relația s-a transformat într-un teren dezechilibrat. Iar tu, fără să-ți dai seama, ai devenit cea care se pierde pe sine pentru a nu-l pierde pe el.

Conflictele nu se rezolvă, doar se amână

Într-o relație sănătoasă, conflictele se discută, se vindecă, se transformă în lecții. Într-una dezechilibrată, se ascund sub preș, se repetă în buclă sau se termină mereu cu tine cerând scuze, chiar și atunci când nu e vina ta. Adevărata iubire înseamnă curajul de a privi în față și greșelile, nu fuga de ele.

Nu te mai recunoști

Poate înainte erai veselă, încrezătoare, plină de energie. Iar acum te simți tot mai retrasă, mai anxioasă, mai tăcută. Poate ai renunțat la lucruri care îți plăceau, la oameni care te susțineau, la planuri care te inspirau. Când o relație te face să te îndepărtezi de cine ești, nu mai este iubire – e confuzie, dependență sau teamă.

Îți e rușine să povestești ce trăiești

Dacă nu le mai poți spune prietenelor ce se întâmplă în relația ta, dacă simți nevoia să ascunzi, să justifici sau să minimizezi ceea ce trăiești, e posibil ca, undeva în adâncul tău, să știi deja că nu e tocmai bine. Iar uneori, durerea cea mai mare nu e ceea ce trăim, ci faptul că nu ne dăm voie să recunoaștem.

Nu toate relațiile sunt abuzive, dar multe sunt dezechilibrate. Și, cu cât rămânem mai mult într-un dezechilibru emoțional, cu atât ne e mai greu să ne amintim cine eram înainte de el. Dacă te-ai regăsit în aceste rânduri, nu înseamnă că trebuie să renunți imediat. Dar înseamnă că meriți mai mult. Mai multă liniște. Mai multă iubire adevărată. Mai multă tu.