Parinti, primul pas pe care trebuie sa-l faceti pentru a va simti bine in rolul de parinte este sa invatati sa va recunoasteti sentimentele de furie.

Zilele trecute am observat, intamplator, urmatoarea scena: un tatic trecea cu baietelul sau de trei ani pe strada. Ca urmare a faptului ca in Bucuresti, trotuarul, a devenit mai curand loc de parcare a masinilor, decat un spatiu pentru siguranta trecatorilor, cei doi merg pe carosabil.

La un moment, dat taticul observa ca baietelul poate fi lovit de o masina, il apuca strans de o mana si are loc urmatorul dialog:


Tatal: "-Vrei sa dea masina peste tine? Ai turbat?".
Copilul: "-Ma doare mana!".
Tatal: "- Ei, te doare c...!."

Ce a dorit acest parinte sa-i transmita copilului? Atunci cand suntem pe strada, respectam anumite reguli si suntem atenti la siguranta noastra.
Ce a auzit copilul? Atunci cand adultii sunt furiosi, folosesc niste cuvinte care dor si care sunt chiar necuviincioase.
Ce a simtit copilul? A simtit ca tatal sau nu-l mai iubeste si ca nu este respectat.
Ce a inteles copilul? In mod sigur, nu a inteles ceea ce, de fapt, tatal a dorit sa-i transmita: ca il iubeste si ca si-a facut griji pentru siguranta lui.

Parinti, primul pas pe care trebuie sa-l faceti pentru a va simti bine in rolul de parinte este sa invatati sa va recunoasteti sentimentele de furie. E firesc sa simtiti neliniste si furie atunci cand realizati ca exista un pericol pentru copilul dumnoavoastra. Dar nu o indreptati impotriva copilului!

Acest parinte ar fi putut sa amane pentru un timp starea lui de furie si sa o elibereze atunci cand i-ar fi povestit unui alt adult ceea ce a simtit in aceasta situatie.

Cum ar fi aratat aceeasi scena intr-o varianta mai buna?

Tatal sa ia copilul in brate si sa-i spuna ca atunci cand auzim sau vedem ca o masina se apropie, ne asiguram ca nu suntem in pericol sa ne loveasca. Faptul de a fi tinut in brate l-ar fi facut pe copil sa simta afectiune si siguranta si astfel ar fi retinut cu usurinta regula ca pe strada trebuie sa fim vigilenti.

Copiii nu invata de la parinti doar regulile dupa care trebuie sa se ghidezein viata pentru a fi in siguranta sau pentru a convietui mai bine cu ceilalti, ci invata si cum sa-si exprime si controleze emotiile negative intr-o maniera adecvata, devenind astfel asa cum ni-i dorim de fapt: capabili sa se adapteze firesc la ceea ce traiesc de-a lungul vietii.

Mesajul copilului catre tatal sau in povestirea de mai sus, daca ar fi stiut cum sa-si exprime emotiile, ar fi sunat asa: "Tati, iubeste-ma si cand esti furios si fa-o astfel incat sa simt si eu ca ma iubesti!".