Copilul singur la parinti nu isi pierde pozitia de suprematie si putere, cel putin in perioada copilariei. El va fi si va ramane centrul de interes si atentie al familiei. Petrecand mai mult timp in prezenta adultilor decat un copil care are frati, el se va maturiza foarte devreme si se va comporta ca un adult. Dar, din punct de vedere afectiv, va trai experienta unui soc sever in afara caminului parintesc constatand ca nu mai este in centrul atentiei, situatie explicabila, totusi, pentru ca, fiind "singur la parinti", el nu a invatat nici sa imparta, nici sa concureze pentru "centrul scenei". Daca este inteligent si sensibil, el va reusi sa se adapteze.
Desi aceste principii sunt aplicabile in cele mai multe imprejurari, determinanta ramane, de la caz la caz, experienta personala.

Cata dragoste primim?
Praslea, rasfatatul
Gemenii - un caz particular
Articol