Primul nascut este intr-o situatie unica si de invidiat. Mai intotdeauna, parintii sunt extrem de incantati la nasterea primului copil, caruia ii dedica tot timpul disponibil. Copilul se bucura, astfel, de multa atentie, protectie si dragoste. Aceasta fericire si siguranta dureaza, insa, pana la nasterea celui de-al doilea copil.

Parintii trebuie sa-si imparta acum atentia si dragostea intre cei doi. Primul nascut nu poate accepta aceasta drastica schimbare fara sa lupte, uneori cu inversunare, pentru a-si recapata suprematia pierduta. La inceput, copilul neglijat poate fi agresiv, certaret si incapatanat, refuzand sa manance, sa iasa din casa etc.

Toti primii nascuti traiesc socul produs de modificarea importantei pozitiei lor in familie. Cu cat au fost mai rasfatati, cu atat vor fi mai afectati si mai greu de strunit. In schimb, o diferenta mare de varsta intre primul si cel de-al doilea copil atenueaza, de obicei, socul produs de experienta "detronarii". La varsta de 8 ani, de exemplu, un copil va fi mai putin ingrijorat de nasterea fratelui sau surorii sale, decat atunci cand ar avea, sa zicem, 2 ani.

In ceea ce-l priveste pe cel de-al doilea nascut, acesta se va simti, de cele mai multe ori, in competitie cu primul. Uneori, aceasta rivalitate poate sa il inhibe, alteori, dimpotriva, il poate stimula. Cand "al doilea" va incerca sa-si depaseasca fratele mai mare, acest lucru se va reflecta intr-o accelerare a procesului de dezvoltare a limbajului si a dorintei de a afla cat mai multe despre ceea ce-l inconjoara. Netraind experienta "suprematiei", cel de-al doilea este mai optimist. Stilul lui de viata va incepe sa fie caracterizat de competitivitate si ambitie.

Praslea, rasfatatul
"Si era una la parinti..."
Gemenii - un caz particular
Articol