Este bine sa stii ca, daca nu te intelegi cu fetita sau cu baietelul tau, de vina este "limba" diferita pe care o vorbiti! In primul rand trebuie sa intelegi ceea ce spune, tinand cont...

Este bine sa stii ca, daca nu te intelegi cu fetita sau cu baietelul tau, de vina este "limba" diferita pe care o vorbiti! In primul rand trebuie sa intelegi ceea ce spune, tinand cont de stadiul de dezvoltare in care se afla si de prioritatile sale din acel moment. Abia apoi poti "negocia" cu micutul ceea ce iti cere...

Copilaria este considerata a fi, in cartile de specialitate, perioada de viata care se intinde de la nastere pana la adolescenta. In perioada copilariei cresterea are loc simultan in toate domeniile si se disting trei stadii:

• prima copilarie - pana la varsta de trei ani;
• a doua copilarie - de la trei la sase sau sapte ani;
• a treia copilarie - se termina cu pubertatea.

La aproximativ opt saptamani de viata, capacitatea vizuala a copilului tau se imbunatateste, pentru prima oara el poate sa te perceapa complet, fiind capabil de contact vizual direct. Acum este timpul in care el asimileaza gesturile cu starile afective ale mamei.

Atat in timpul varstei fragede, cat si mai tarziu, jocul stimuleaza sistemul nervos central al copilului si il dezvolta pe plan creativ. De cele mai multe ori, copilul isi pierde repede interesul pentru o jucarie daca nu il face sa "viseze", nu-i incita imaginatia si nu-i solicita aptitudinile.

S-ar putea spune ca pentru copilul prescolar, cu cat un obiect este mai simplu, cu atat are mai multe functiuni si poate deveni un "pasaport" spre lumea imaginarului. Bucuria jocului nu depinde de cat costa o jucarie, ci de imaginatia copilului si de modul cum este el invatat sa se joace.

Familia este foarte importanta pentru dezvoltarea afectiva a copilului. Functiile principale ale mediului familial ar fi oferirea de stabilitate, protectie, constanta, coerenta, modele, reguli si experienta.

Faptul de a linisti si impaca un copil il ajuta sa invete cum sa domine stimulii si sa-si construiasca o toleranta emotionala si un echilibru interior. Orice modificare/tulburare in echilibrul afectiv al parintilor, respectiv atat iubirea trainica, suprasaturarea afectiva, cat si indiferenta afectiva, care sunt resimtite puternic de copil, provoaca tulburari in psihicul acestuia.

In general, la copii este binecunoscut simtul comercial crescut, precum si interesul lor fata de schimburi (in general, jucarii). Orice parinte ar putea folosi acest simt in folosul sau, astfel poate modifica sistemul de perceptie al copilului din parinte autoritar in parinte prieten.

Cum ne putem motiva copilul sau cum sa ni-l apropiem

Imperativele de genul: "Pune mana pe carte, altfel ajungi la liceul x (un liceu slab)!" nu te vor ajuta niciodata sa iti motivezi copilul. Dimpotriva, aceasta fraza este echivalenta cu o fortare in ochii copilului, pe care acesta o va trata in mod negativ.

In schimb, o discutie prieteneasca, in care ii arati ca ai incredere in judecata lui si ii respecti deciziile, poate da roade mai bune: "Daca inveti acum si vei continua asa, iti voi acorda permisiunea de a-ti alege singur liceul la care sa mergi."

Fara sa realizezi, ai sugestionat copilului ideea de a se antrena in joc (rol stimulativ) si de a incerca sa castige. Aici ai reusit motivarea si ai intiparit in ochii copilului ideea de o oarecare independenta, aratandu-i ca nu este supus unui control riguros.

Un alt exemplu care poate fi intalnit in viata de zi cu zi este urmatorul: "Inchide televizorul si treci la culcare!" Aici parintele a fost autoritar, dar imaginea creata in ochii copilului tau este aceea de parinte rau. Nu i-ai permis sa faca un lucru pe care era bucuros sa-l faca.

In schimbul acestei fraze poti folosi: "Cand preferi sa inchizi televizorul si sa dormi, la 7,45 sau la 8?" Acum copilul va alege ora 8. Dar tu ti-ai atins scopul pe care ti l-ai propus, iar copilul este fericit pentru ca are un parinte intelegator, un parinte-prieten.

Modul de a comunica cu un copil este foarte simplu - negociaza cu el din perspectiva valorilor sale.

Atentie! Un parinte care-si minte copilul va pierde usor atat autoritatea, cat si stima in fata acestuia.

De ce copilul devine un mic "terorist", care nu te asculta si in fata caruia nu te poti face inteles?

Copiii nu devin mici "teroristi", ei doar invata din ce vad in mediul in care traiesc (familia), astfel incat totul depinde de parinti. Aici educatia trebuie data parintilor si nu copiilor.

Trebuie tinut seama de faptul ca cei mici au un puternic comportament imitativ, astfel orice comportament din cadrul familial va fi copiat imediat. Atentie la minciuni, caci la un moment dat veti fi mintiti...

Feriti copilul de violente verbale sau fizice desfasurate in fata sa, se poate intampla ca la un moment dat acestea sa formeze adevarate drame psihice, care mai tarziu pot fi tratate destul de greu.

Parintii pot fi comparati cu "o plasa de siguranta" aflata sub sarma de acrobat pe care evolueaza copilul. Atentie, plasa trebuie sa fie cat mai "solida" pentru a oferi siguranta maxima acrobatului!...