Realistic vorbind, este aproape imposibil sa nu-ti pierzi din cand in cand calmul, ajungand sa te rastesti la micutul tau sau chiar sa tipi la el. Este normal, pana la urma...

Realistic vorbind, este aproape imposibil sa nu-ti pierzi din cand in cand calmul, ajungand sa te rastesti la micutul tau sau chiar sa tipi la el. Este normal, pana la urma, daca - sa zicem - tu esti foarte ocupata, iar el tocmai atunci iti solicita atentia.

Numai ca atitudinea ta nu va avea rezultatul scontat: copilul nu numai ca nu te va lasa in pace, dar va incepe sa se smiorcaie, pe un ton in cresecendo. Nu numai ca n-ai timp sa termini ce faceai, dar acum trebuie si sa-i acorzi atentie si sa-l impaci...

Bineinteles ca nu este o solutie si ca ar trebui sa procedezi altfel. Secretul consta (din nou) in stilul de comunicare. Rezonabil vorbind, nu te poti astepta ca micutul sa inteleaga faptul ca pur si simplu nu ai acum timp pentru el.

La varsta lui, nu prea stie ce inseamna "Nu" si, adesea, copiii ajung sa se simta respinsi emotional de parinti. Tocmai de aceea trebuie sa gestionezi altfel situatia...

Mesajul de tip "Eu"

Acest tip de mesaj este foarte eficient in comunicarea cu micutii si este format din trei parti: "eu simt...", "cand" si "de ce". In exemplul despre care vorbeam mai sus, ai putea spune astfel: "Eu sunt nemultumita cand ma intrerupi din lucru, pentru ca trebuie sa termin cat mai repede".

De ce da rezultate acest tip de mesaj? Pentru ca te mentine pe tine in centrul atentiei: acestea sunt sentimentele tale. Nu invinuiesti pe nimeni (si acesta din urma este un aspect esential: nu-l acuza pe copil). Doar iti exprimi punctul de vedere asupra unei situatii si micutul va intelege ca nu esti suparata pe el.

Accentueaza latura pozitiva

Un alt mijloc la care poti recurge este de a evita exprimarea negativa cand discuti cu micutul. De pilda, in loc sa spui "Nu-ti mai imprastia jucariile prin toata casa", poti formula astfel: "Locul acestor jucarii este in cutia lor".

Aparent nu e o diferenta semnificativa intre cele doua propozitii, dar cuvintele au un impact puternic asupra copilului, care, de cate ori aude o fraza care incepe cu "Nu...", simte ca i se face un repros si devine instinctiv ostil sau se intimideaza.

Gesturile fac mai mult decat vorbele...

Inclusiv (sau mai ales) in relatia cu micutul. Aminteste-ti ca, indiferent ce ai spune, starea ta de spirit este cel mai bine reflectata prin intermediul comunicarii nonverbale. Si aceasta, oricat de mult ai incerca tu sa-ti stapanesti reactiile.

De exemplu, il vezi pe prichindel ca tocmai a varsat din nou laptele pe masa - iti impui sa te stapanesti si sa nu-l critici. "Mami, esti suparata?". "Nu. Nu sunt suparata", zici printre dinti. Ei bine, nu te mira daca micutul isi rasfrange buza inferioara si incepe sa planga...

Da, a simtit care este starea ta de spirit: copiii sunt mai sensibili decat iti imaginezi. Aceasta ca sa nu mai spunem ca un astfel de comportament il deruteaza: pe de o parte sustii ca nu este nici o problema, dar pe de alta parte gesturile tale "spun" cu totul altceva... Prin urmare, ai grija ca mesajul verbal si cel nonverbal sa exprime acelasi lucru.