Tusea persistentă, febra sau respirația greoaie pot fi semne care alarmează orice părinte. În sezonul rece, bolile respiratorii la copii sunt extrem de frecvente, iar două dintre cele mai întâlnite diagnostice sunt bronșita și pneumonia.

Deși ambele afectează aparatul respirator și pot avea simptome asemănătoare, există diferențe importante între ele, iar înțelegerea lor este esențială pentru a ști când situația necesită o vizită urgentă la medic.

Ce este bronșita și cum se manifestă la copii

Bronșita reprezintă inflamația bronhiilor, adică a căilor respiratorii care transportă aerul către plămâni. La copii, bronșita acută apare cel mai adesea după o răceală sau gripă și este provocată, în general, de virusuri. În timpul infecției, mucoasa bronhiilor se inflamează, se produce mai mult mucus, iar aerul circulă mai greu.

Simptomele bronșitei la copii includ o tuse persistentă, la început uscată și apoi productivă, nas înfundat, febră ușoară și o stare generală de oboseală. Respirația poate fi ușor îngreunată, iar în unele cazuri se aud șuierături la expirație. De cele mai multe ori, copilul rămâne jucăuș, are poftă de mâncare și răspunde bine la tratamentele simptomatice.

Bronșita acută durează, de regulă, între o și trei săptămâni și se vindecă fără complicații, mai ales dacă micuțul primește îngrijirea potrivită.

Ce este pneumonia și de ce este mai gravă

Pneumonia este o infecție care afectează direct țesutul pulmonar, nu doar căile respiratorii. Alveolele — micile spații în care oxigenul trece din aer în sânge — se umplu cu lichid sau puroi, ceea ce îngreunează respirația și oxigenarea organismului. Spre deosebire de bronșită, pneumonia este o afecțiune mai gravă și poate fi cauzată atât de virusuri, cât și de bacterii.

La copii, pneumonia bacteriană apare frecvent după o infecție virală care a slăbit sistemul imunitar. Printre simptomele caracteristice se numără febră mare, frisoane, tuse intensă, respirație rapidă și greoaie, dureri toracice și o stare generală de slăbiciune. Uneori, copilul refuză mâncarea, devine palid și are buzele ușor albăstrui din cauza oxigenării deficitare.

Pneumonia necesită adesea tratament cu antibiotice (dacă este de cauză bacteriană) și, în cazurile mai severe, spitalizare pentru monitorizare și oxigenoterapie.

Diferența dintre bronșită și pneumonie la copii

Deși ambele boli afectează aparatul respirator, diferența principală dintre bronșită și pneumonie constă în locul infecției și gravitatea acesteia. Bronșita implică inflamația căilor aeriene mari (bronhiile), în timp ce pneumonia afectează direct plămânii, acolo unde are loc schimbul de oxigen.

În bronșită, tusea este simptomul dominant, dar copilul respiră relativ bine și nu are, de obicei, febră foarte mare. În schimb, pneumonia se manifestă printr-o degradare vizibilă a stării generale, febră înaltă, respirație accelerată și dificultăți de respirație.

Un alt indiciu important este nivelul de energie al copilului. În bronșită, micuțul rămâne activ între episoadele de tuse, în timp ce în pneumonia adevărată devine apatic, obosit și uneori refuză să se joace. Respirația rapidă, efortul vizibil al toracelui și colorarea albăstruie a buzelor sunt semne care necesită consult medical de urgență.

Cum se stabilește diagnosticul corect

Medicul pediatru este cel care poate face diferența clară între cele două afecțiuni, pe baza unui consult complet și, dacă este necesar, a investigațiilor suplimentare. În cazul bronșitei, la auscultație (ascultarea plămânilor cu stetoscopul) se aud zgomote specifice de tip „șuierături” sau „raluri umede”, în timp ce pneumonia poate produce zgomote mai profunde, localizate într-o anumită zonă a plămânului.

Dacă medicul suspectează pneumonia, poate recomanda radiografie toracică, analize de sânge sau teste pentru identificarea virusurilor și bacteriilor. Aceste investigații ajută la stabilirea tratamentului corect, evitând administrarea inutilă de antibiotice în cazurile de bronșită virală.

Tratament și îngrijire

În bronșită, tratamentul este simptomatic: se recomandă hidratare, repaus, aer umed, siropuri expectorante și antitermice, dacă este cazul. Antibioticele nu sunt eficiente, pentru că bronșita este cauzată, în majoritatea cazurilor, de virusuri.

În pneumonia bacteriană, tratamentul include antibiotice prescrise de medic, administrate conform dozei și duratei indicate. În cazurile mai severe, copilul poate necesita internare pentru administrarea tratamentului intravenos și oxigen.

Este important ca părinții să nu recurgă la automedicație și să respecte recomandările medicale. Supravegherea atentă, alimentația ușoară și menținerea unui mediu liniștit și curat ajută copilul să se recupereze mai repede.

Când trebuie mers la medic

Orice tuse persistentă la copil merită atenție, mai ales dacă este însoțită de febră, respirație rapidă, dificultăți de respirație sau lipsă de energie. Medicul este singurul care poate stabili dacă este vorba de o simplă bronșită sau de o pneumonie care necesită tratament mai complex.

Semnele care impun o evaluare de urgență sunt respirația grea, zgomotoasă, culoarea albăstruie a buzelor, refuzul alimentației și febra înaltă care nu scade cu antitermice.

Deși la prima vedere par asemănătoare, bronșita și pneumonia la copii sunt două afecțiuni diferite ca gravitate și tratament. Bronșita este de obicei ușoară și trece cu îngrijiri simple, în timp ce pneumonia afectează plămânii în profunzime și necesită supraveghere medicală atentă.

Diferențele dintre ele pot fi subtile la început, dar observarea atentă a copilului și consultul la timp pot face toată diferența. În fața oricărui episod respirator sever, cel mai bun aliat al părinților rămâne medicul pediatru, care poate garanta o vindecare completă și sigură.