Pentru orice parinte, aparitia unui bebelus constituie un eveniment fericit, plin de culoare si care umple sufletele de bucurie si speranta. Aceasta nu este insa neaparat...

Pentru orice parinte, aparitia unui bebelus constituie un eveniment fericit, plin de culoare si care umple sufletele de bucurie si speranta. Aceasta nu este insa neaparat valabil si pentru un copil care afla ca va avea un fratior sau o surioara.

Desigur, nu poti sa controlezi sentimentele copilului tau, caruia ii displace ideea ca nu va mai fi in centrul atentiei, dar il poti ajuta sa accepte sosirea noului membru al familiei - si chiar sa-l astepte cu nerabdare!

In timpul sarcinii

Poti folosi intervalul celor noua luni pentru a discuta cu cel mic si a-l pregati pentru eveniment. Explica-i ca bebelusul care va veni este dorit atat de tine, cat si de sotul tau.

Momentul in care il vei anunta ramane la latitudinea ta si a sotului: unii parinti prefera sa discute cu micutul imediat ce sarcina este confirmata de medic, altii aleg sa astepte cateva luni pentru a se acomoda ei insisi cu ideea si a gasi cea mai buna strategie de abordare.

Modul in care va decurge discutia depinde de varsta copilului tau. Cei foarte mici nu percep, inca, notiunea de timp, nu o asimileaza ca atare si de aceea nu vor intelege ideea celor noua luni de asteptare.

De aceea, psihologii americani sugereaza parintilor sa foloseasca drept sistem de referinta anotimpurile, si nu conceptul de luna calendaristica.

Fii pregatita sa raspunzi la intrebari de genul: "De unde vine bebelusul? Cum a a ajuns el in burtica ta? De ce trebuie sa stea acolo noua luni?" Pregateste-ti raspunsuri si explicatii adecvate varstei copilului, dar nu e necesar sa intri in detalii strict anatomice.

In aceasta perioada, adapteaza-te directiei de comunicare impuse de copilul tau. Daca este ceva mai mare (in jur de 7-8 ani), este posibil sa-si doreasca sa afle cat mai multe in legatura cu acest aspect, sa rasfoiasca unele carti de specialitate (firesc, din gama celor destinate categoriei sale de varsta), sau sa-si viziteze prieteni care au si ei un fratior nou-nascut.

Daca-si exprima dorinta de a merge cu tine la doctor pentru a auzi cum bate inima bebelusului, nu-l refuza. De asemenea, cere-i parerea in legatura cu numele micutului.

Pe de alta parte, este recomandabil sa-i explici copilului ca in primele luni dupa aparitia bebelusului nu se vor putea juca impreuna, intrucat el va dormi aproape tot timpul. Psihologii americani insista asupra acestui aspect, deoarece, daca nu e pregatit in acest sens, copilul va fi extrem de dezamagit in asteptarile sale.

Relatia cu copilul in timp ce esti la maternitate

Cu cateva saptamani inainte de momentul aproximativ al nasterii (pentru ca bebelusii rareori "respecta" intervalul estimat de medic pentru venirea lor pe lume), stabileste cine va sta cu copilul in perioada in care vei fi internata.

Este un aspect care poate parea minor, dar nu trebuie neglijat, mai ales daca stii ca cel mic are uneori cosmaruri, din care se trezeste plangand.

Apeleaza la ajutorul bunicilor, al unei matusi sau chiar la o vecina. Dar nu-l "pune la socoteala" pe sotul tau - el se va afla, in majoritatea timpului disponibil, langa tine si noul-nascut!

Dupa nastere, asigura-te ca fiul/fiica ta te va vizita cat mai curand posibil. Este de preferat sa fii singura in acel moment, pentru ca, astfel, copilul va intelege ca il consideri special si ii oferi un fel de cadou.

Este extrem de important sa gestionezi in asa fel situatia, incat bebelusul sa nu fie considerat un "intrus", care va acapara toata afectiunea si atentia parintilor.

Oricat de diplomata ai fi, insa, momentul in sine poate genera confuzii in mintea copilului mai mare. Totul este extrem de nou pentru el/ea, iar tu trebuie sa reduci cat mai mult posibil actiunea factorilor de stres.

De exemplu, aranjeaza camera nou-nascutului cu cateva saptamani inainte de a naste; pe langa faptul ca il vei obisnui cu iminenta aparitiei noului membru, vei evita "avalansa" de schimbari bulversante, care ar putea genera confuzii.

Daca esti deja mama unei fetite, lucrurile sunt ceva mai simple: explica-i ca si ea va avea un bebelus cand va fi mare si, eventual, exersati impreuna cu o papusa preferata. O poti ajuta pe cea mica sa culce "bebelusul", sa traga perdelutele in jurul patului, sa inteleaga faptul ca va trebui sa pastreze linistea cat timp copilasul va dormi....

Dupa ce te-ai intors acasa, cu bebelusul...

In functie de varsta copilului mai mare si de dorinta sa, te poate ajuta sa ai grija de nou-nascut. Daca-si manifesta disponibilitatea de a-ti fi de folos, implica-l in diferite activitati, acest lucru il va ajuta sa se simta util si va fi mandru de contributia sa.

Te poate ajuta sa schimbi scutecele, sa faci baia zilnica a bebelusului, sa duci caruciorul, sau pur si simplu sa stea cu micutul, in timp ce tu esti ocupata cu alte activitati casnice.

Pe de alta parte, in cazul in care copilul refuza sa se implice, nu-l forta. Cu timpul, dupa ce se va mai acomoda cu noua stare de lucruri, se va oferi sa te ajute. Lasa lucrurile in voia lor si acorda-i in continuare atentie, chiar daca bebelusul te solicita la maximum si te simti epuizata.

Imparte sarcinile cu sotul tau, astfel incat copilul mai mare sa se simta la fel de protejat de parintii sai. Stai si tu cu el, in timp ce nou-nascutul doarme. Vorbeste cu el, incurajeaza-l sa-si exprime sentimentele si trairile, raspunde-i la intrebari.

De asemenea, discuta si cu celelalte rude - bunici, matusi, unchi - pentru a te asigura ca nu-si vor canaliza atentia, cadourile si afectiunea catre bebelus, in detrimentul copilului mai mare.

Cu toate acestea, trebuie sa fii pregatita pentru unele schimbari temporare in comportamentul copilului mai mare. Nu te ingrijora! Este perfect normal, spun psihologii, ca acesta sa se inchida in sine o vreme, sa fie mai mofturos, sa planga des si sa aiba enurezis nocturn.

De asemenea, nu te speria daca va incerca sa bea lapte din biberonul bebelusului. Toate aceste manifestari constituie, de fapt, tentative de a-ti atrage atentia asupra sa si, atat timp cat nu sunt de durata, nu ai motive de ingrijorare. Lucrurile vor reintra in normal.

Unii copii pot avea reactii de furie si de frustrare, raportate la schimbarile survenite in viata de familie dupa aparitia bebelusului. Nici acest fenomen nu este anormal, atat timp cat se mentine in anumiti parametri. Cu alte cuvinte, sa deseneze un "tablou de familie" in care nu apare si nou-nascutul, este in ordine, dar sa tipe la mami, la tati si la bebelus, nu este firesc.

Chiar daca este pregatit pentru aparitia bebelusului, copilul mai mare poate avea si reactii mai ostile, rezultate ale unor emotii si sentimente contradictorii. Incearca sa "te imparti" cat mai echitabil intre el si nou-nascut, ajuta-l sa-si depaseasca momentele de angoasa si temerile si asigura-l ca il iubesti la fel de mult ca si inainte.