"Regulile se schimba. Suntem judecati dupa un nou criteriu: nu dupa cat de destepti suntem sau dupa experienta, ci dupa felul in care necunoastem pe noi si pe cei din jur", spunea psihologul...

"Regulile se schimba. Suntem judecati dupa un nou criteriu: nu dupa cat de destepti suntem sau dupa experienta, ci dupa felul in care ne cunoastem pe noi si pe cei din jur", spunea psihologul Daniel Goleman, referindu-se la inteligenta emotionala (IE). "Presupune sa fii empatic cu celalalt, sa-ti stapanesti starile afective negative in special, sa nu te lasi coplesit de o situatie, sa fii un bun receptor in comunicare", adauga psihologul Smaranda Grosu.

IE ne ofera solutia multor probleme cu care ne confruntam in familie si in societate. Ne vom opri astazi asupra implicatiilor pe care le are in evolutia copiilor. Familia este aceea care ofera baza formarii unei inteligente emotionale. In acest cadru intim copilul invata ce sunt sentimentele si despre cum reactioneaza cei din jur la sentimentele sale, ce sunt dorintele si temerile si cum sa le exprime sau sa le stapaneasca. Psihologul Smaranda Grosu spunea ca "unii parintii nu au in vedere aceasta latura in educatia copiilor, iar acestia intampina greutati in a se intelege pe ei si pe cei din jur. Este astfel zdruncinata increderea lor in sine, una dintre cele mai importante trasaturi psihologice ale unei persoane."

Modul in care parintele isi exteriorizeaza sau isi stapaneste emotiile si celelalte stari sufletesti influenteaza in mod pozitiv sau negativ inteligenta emotionala a copilului. S-au realizat numeroase studii care au aratat ca mediul in care este crescut cel mic - disciplina severa, indiferenta sau caldura - isi lasa amprenta asupra vietii sale emotionale. Recent s-a aratat cat de mult este influentat copilul de coeficientul de IE al parintilor sai. Cercetarile facute de Carole Hooven si Jhon Gottman de la Universitatea din Washington au scos la iveala faptul ca, atunci cand acesta este ridicat, copilul se bucura de intelegerea familiei sale. La inceputul studiului copiii care au participat la acest studiu aveau 5 ani, iar la sfarsitul acestuia aveau 9 ani. Pentru a observa nivelul de comunicare parinte-copil, li s-a propus parintilor sa le explice copiilor un nou joc video. Lucru relativ simplu, dar care a scos la iveala comportamentul inadecvat al parintilor.

Unii parinti au fost aroganti, si-au pierdut rabdarea, au tipat, mergand pana la a-i face "prosti". Altii insa, au avut rabdare, s-au apropiat de lumea lor si i-au ajutat astfel sa inteleaga jocul. Dupa problemele de comunicare intalnite se disting trei feluri de parinti:
Cei care ignora problemele emotionale ale copilului. Le trateaza ca pe ceva normal si asteapta ca acestea sa treaca fara ca ei sa intreprinda nimic. Nu se folosesc de astfel de momente pentru a crea o punte de legatura intre ei si copil.
Cei care sunt prea comozi pentru a se implica in problemele celui mic. Acestia observa starea emotionala prin care trece copilul, dar il lasa sa se descurce singur. Ca si cei din prima categorie, nici acesti parinti nu ofera raspuns copilului la problemele sale.
Cei dispretuitori, care nu respecta sentimentele copilului. Astfel de parinti il dezaproba si sunt duri atat verbal cat si prin pedepse. Tipa si nu accepta comentarii din partea lor, taindu-le brusc orice incercare prin replici de genul: "Nu-mi raspunde!".

Mai sunt parintii care vad in problemele emotionale ale copilului sansa de a deveni "mentorii" emotionali ai acestuia. Iau viata sa interioara in serios si incearca sa-l inteleaga si sa-l ajute. "Ce s-a intamplat? Esti suparat pentru ca Ionut te-a jignit? Dar de ce te-a jignit? L-ai suparat cu ceva?" Dupa ce parintele afla intreaga poveste, isi indeamna copilul sa nu fie ranchiunos, dar in acelasi timp sa-si exprime sentimentele:
"Spune-i ca te-a jignit, iar apoi propune-i sa va jucati impreuna."
"Prin aceasta atitudine - cea mai indicata in educatie - copilul invata sa-si constientizeze sentimentele, sa le exprime, sa nu se simta vinovat pentru ele, sa elimine ranchiuna si sa-si cultive abilitatea de a remedia <<situatiile criza>> pentru el. Aceste aspecte sunt foarte importante in cultivarea IE la copil si presupun o relatie afectoasa, empatica intre cei doi", spune psihologul Smaranda Grosu.

In concluzie, copiii care provin din parinti cu un coeficient ridical al IE sunt mai sociabili, mai prietenosi, se acomodeaza mai bine cu scoala si profesorii, isi pot concentra atentia mai bine si pot invata mai repede, sunt echilibrati, cu scopuri si idealuri de viata mai bine fixate."
"Copiii care provin din parinti cu un coeficient de inteligenta emotionala redus vor putea sa compenseze acest deficit al personalitatii lor odata cu dobandirea experineti de viata (pentru ca viata este complexa si fascinanata, oferindu-ne de multe ori conjuncturi in care sa ne imbunatatim punctele slabe), dar vor suferi mai mult. Este important ca parintii sa nu lase evolutia copiilor la voia intamplarii si merita sa investeasca in educatia lor tot ce au mai bun. Astfel se vor bucura de un copil foarte reusit si de o transformare interioara pe masura", incheie psihologul Smaranda Grosu.