"Pot si singur!", spune micutul tau, cand vrei sa-l ajuti sa se imbrace sau sa se incalte. "Mami, ia uite ce pot sa fac! Nu-i asa ca-ti place?". Esti mandra de el si iti dau...

"Pot si singur!", spune micutul tau, cand vrei sa-l ajuti sa se imbrace sau sa se incalte. "Mami, ia uite ce pot sa fac! Nu-i asa ca-ti place?".

Esti mandra de el si iti dau lacrimile: copilasul tau, care pana mai ieri avea nevoie de tine pentru absolut orice, incepe sa dea dovada de independenta.

"Primii pasi" in acest sens consta in faptul ca incepe sa se imbrace singur, sa-si stranga jucariile sau, spre exemplu, sa se duca sa se spele pe maini inainte de masa, din proprie initiativa.

Medicii pediatri americani spun ca nu exista o varsta anume cand copilul ar trebui sa inceapa sa se manifeste astfel; de obicei insa, micutii au primele "accese de personalitate" inainte de a implini un an - cand, in timp ce ii dai sa manance, intinde manuta spre castronel si in secunda urmatoare se murdareste pe toata fata, incercand sa se hraneasca singur...

Exista mai multi factori de care depinde acest lucru (mediul familial, de pilda); tocmai de aceea nici nu exista o regula fixa. Cu toate acestea insa, daca micutul nu incepe sa dea dovada de initiativa pana cand implineste varsta de a merge la gradinita, ar trebui sa iei masuri, lasandu-l sa se descurce si singur.

Nu este o problema, inca - si, cu atat mai putin, nu trebuie sa te simti vinovata: mai ales daca este singurul copil, ai tendinta sa-i fii mereu aproape si sa-l ajuti - poate, rasfatandu-l prea mult.

Pe termen lung insa, nu este prea indicat, pentru ca relatiile lui cu ceilalti vor fi dificile si nu va avea nici incredere in propria persoana.

In principiu, orice imprejurare poate fi folosita pentru a-i dezvolta micutului personalitatea si a-l incuraja sa-si exprime punctul de vedere: cand mergeti la cumparaturi pentru el, intreaba-l ce culoare prefera; ce dulciuri si-ar dori, ce ar vrea sa manance la micul dejun.

Parerea lui nu trebuie sa fie neaparat decisiva, dar, in masura in care se poate, incearca sa-i faci pe plac. Daca, din diferite motive, acest lucru nu este posibil, incearca sa-i explici motivul, spunandu-i ca data viitoare vei tine cont de opinia lui.

"Pot sa chem un prieten in vizita?"

Da, iata inca un indiciu: copilul incepe sa socializeze si sa le permita si altora sa intre in spatiul sau personal, micul univers care este camera lui. Este dispus sa-si imparta jucariile, ceea ce denota nu faptul ca nu ar avea simtul proprietatii. Toti copiii sunt mai egoisti la inceput - de cate ori, bebelus fiind, nu a inceput sa scanceasca atunci cand i se lua jucaria din mana?

Ca mama, trebuie nu numai sa-l ajuti sa faca "oficiile de gazda", ci si sa fie ospitalier. De asemenea, inainte de a veni prietenii in vizita, ajuta-l sa faca ordine in camera - si nu o face tu in locul lui!

Cu alte cuvinte, nu-i prelua din atributii; in felul acesta va deveni mai responsabil si, cel mai probabil, va fi incantat ca este tratat ca un "om mare".

In acelasi timp insa, exista si un "revers al medaliei": copilul refuza sa fie ajutat. De ce? Explicatiile ar putea fi multiple: fie incearca sa te impresioneze, fie - sa atraga atentia asupra lui, sau pur si simplu nu-si da seama ca sarcina respectiva ii depaseste puterile.

Daca se intampla astfel, nu-l descuraja: il vei face sa se simta incapabil si sa nu mai aiba incredere in fortele lui. Spune-i ca, pentru moment, ai vrea sa-l ajuti - dar ca, nu peste mult timp, va fi in masura sa faca singur acel lucru. Nu uita sa-l lauzi pentru straduinta lui (copiii sunt extrem de sensibili la aprecierile parintilor).