Fiecare mama isi doreste ca micutul sa aiba deplina incredere in ea, sa fie deschis si sa-i impartaseasca toate dorintele, aspiratiile si sentimentele sale.

Fiecare mama isi doreste ca micutul sa aiba deplina incredere in ea, sa fie deschis si sa-i impartaseasca toate dorintele, aspiratiile si sentimentele sale.

Teoretic, n-ar trebui sa fie prea dificil, dar cand este vorba sa pui in practica acest lucru, te-ai putea lovi de unele piedici.

Insa faptul ca prichindelul se arata mai retinut, cel putin intr-o prima faza, n-ar trebui sa te descurajeze. "Bazele comunicarii", daca putem spune astfel, se pun din primii ani de viata, si vei culege roadele nu peste multa vreme.

Alegerea momentului oportun

Dupa cum ti-ai dat seama, nu este vorba numai despre ceea ce spui si despre modul in care alegi sa-ti formulezi ideile, cat si de momentul ales. Spre exemplu, daca vine posomorat de la scoala sau de la gradinita, nu te grabi sa-l intrebi ce i s-a intamplat (si, cu atat mai putin, nu spune "ai luat vreo nota proasta?").

Intreaba-l cum i-a mers in ziua respectiva si, daca este pregatit sa vorbeasca, o va face singur. Orice insistenta din partea ta n-ar face decat sa-l determine sa se retraga in carapace.

De altminteri, majoritatea psihologilor americani considera ca micutii sunt cel mai pregatiti sa vorbeasca inainte de a adormi, atunci cand s-au mai relaxat si eventualele tensiuni ale zilei s-au mai estompat.

Oricat de dificil sau chiar frustrant ar fi sa te stapanesti, fa acest lucru si nu deschide discutia. Cel mult, il poti intreba "S-a intamplat ceva?" sau "Totul este in regula?".

Daca nu-ti spune, nu insista - vei afla oricum, in cel mai scurt timp. Aceasta pentru ca, daca nu se simt in stare sa vorbeasca seara despre ceea ce li s-a intamplat, dimineata deja se vor simti mai bine si isi vor deschide sufletul cu mai multa usurinta.

Arta conversatiei...

Acum, sa presupunem ca micutul s-a hotarat sa-si deschida inima si sa-ti spuna ce il framanta. Cum ar trebui sa reactionezi? Pentru inceput, nu-l asalta cu intrebari si lasa-l sa "se descarce".

Vei avea suficient timp dupa aceea. Intreaba-l daca nu ar vrea sa bea un pahar cu lapte sau sa manance o prajitura in timp ce stati de vorba si asculta-l cu atentie. Intrebarile clarificatoare i le poti adresa dupa aceea.

Reactiile nu sunt, bineinteles, universal valabile. Unii copii au tendinta sa se inchida in sine daca li se pun prea multe intrebari; pentru altii, intrebarile constituie un indiciu al faptului ca sunt ascultati cu atentie si ca te preocupa cu adevarat ceea ce li se intampla. "Vazand si facand", cum se spune; iti vei da seama foarte repede din ce categorie face parte micutul tau.

Dupa ce iti expune situatia, stapaneste-te in a-i da sfaturi care incep cu "Daca as fi fost in locul tau...", sau "Cand aveam varsta ta...".

In definitiv, nu despre tine este vorba aici, ci despre micut, a carui personalitate este in mod evident distincta. Eventual, poti face o serie de analogii, pentru a-l ajuta sa inteleaga mai bine despre ce este vorba, folosindu-te de basmele pe care stii ca le cunoaste si de personajele pe care le indrageste.