Pisicile sunt ființe adorabile, inteligente și extrem de iubite în multe gospodării. Cu toate acestea, puțini stăpâni se gândesc că, dincolo de toată tandrețea și compania lor, pisicile pot transmite anumite boli către oameni.

Aceste afecțiuni poartă numele de zoonoze și, deși nu sunt frecvente în cazul animalelor de companie îngrijite corespunzător, ele pot apărea în anumite condiții. În special persoanele cu sistemul imunitar slăbit, copiii mici sau femeile însărcinate trebuie să fie mai atente. Cunoașterea riscurilor nu înseamnă renunțarea la o pisică, ci doar asumarea responsabilă a îngrijirii și igienei.

Toxoplasmoza – cea mai cunoscută boală transmisă de pisici

Toxoplasmoza este una dintre cele mai discutate afecțiuni zoonotice. Agentul patogen, Toxoplasma gondii, este un parazit microscopic care se dezvoltă în intestinul pisicilor. O pisică infectată poate elimina oocistele parazitului prin fecale, contaminând mediul înconjurător. Riscul cel mai mare apare dacă omul intră în contact cu materiile fecale infectate, de exemplu prin curățarea litierei fără măsuri de protecție.

De cele mai multe ori, toxoplasmoza este asimptomatică la oameni. Însă în cazul femeilor însărcinate, infecția primară poate avea consecințe grave asupra fătului, ducând la malformații congenitale sau pierderea sarcinii. De aceea, este recomandat ca femeile însărcinate să evite curățarea litierei pisicii și să efectueze analize pentru toxoplasmoză în timpul sarcinii.

Boala zgârieturii de pisică – mai frecventă decât pare

Această afecțiune este cauzată de o bacterie numită Bartonella henselae, care poate fi prezentă în saliva pisicii sau pe gheare. Transmiterea se face, așa cum îi spune și numele, prin mușcături sau zgârieturi. De cele mai multe ori, boala zgârieturii de pisică apare la copii sau persoane cu un sistem imunitar mai vulnerabil.

Simptomele includ umflarea ganglionilor limfatici în apropierea locului rănirii, febră moderată, oboseală și uneori dureri de cap. În cele mai multe cazuri, boala este autolimitantă și trece fără tratament specific, dar uneori poate necesita antibiotic. Cea mai bună prevenție este evitarea joacelor agresive cu pisica, mai ales când este pui, și dezinfectarea imediată a eventualelor zgârieturi.

Infecții fungice – ringworm sau dermatofitoza

Pisicile pot fi purtătoare ale ciupercilor dermatofite, chiar dacă nu prezintă leziuni evidente. Dermatofitoza este o infecție a pielii, mai frecventă în rândul copiilor, care poate apărea după contactul direct cu blana infectată sau obiecte contaminate. Se manifestă prin pete roșii, rotunde, care pot cauza mâncărime și descuamare a pielii.

Diagnosticul se pune simplu, prin consult dermatologic, iar tratamentul este local sau sistemic, în funcție de severitate. Curățenia generală a spațiului, igiena mâinilor după mângâierea pisicii și consultul veterinar periodic al animalului reduc semnificativ riscul de transmitere.

Campylobacterioza și salmoneloza – infecții digestive

Deși rare, aceste infecții bacteriene pot fi transmise de la pisici, mai ales de la cele care ies frecvent afară sau care consumă carne crudă. Campylobacter și Salmonella sunt bacterii care provoacă toxiinfecții alimentare la om, manifestate prin diaree, febră, greață și crampe abdominale.

Riscul crește dacă pisica are diaree, iar omul intră în contact cu fecalele fără măsuri de protecție sau igienă. Este esențială spălarea mâinilor după manipularea litierei și menținerea unei igiene stricte, mai ales în casele cu bebeluși sau persoane în vârstă.

Pasteureloza – o infecție care poate apărea după mușcătură

Mușcăturile de pisică pot introduce în pielea umană bacterii care se găsesc în mod normal în cavitatea bucală a animalului. Una dintre cele mai cunoscute este Pasteurella multocida, responsabilă de infecții locale ce se pot agrava. Dacă o pisică mușcă o persoană și pielea este perforată, există risc de umflare, durere intensă, roșeață și chiar complicații mai grave dacă infecția nu este tratată.

Este important ca orice mușcătură să fie igienizată imediat și monitorizată. În unele cazuri, este nevoie de antibiotic pentru a preveni complicațiile. Consultul medical este recomandat mai ales dacă apar semne locale de infecție după 24–48 de ore.

Rabia – un risc redus, dar nu inexistent

În România, rabia (turbarea) este în mare parte eradicată din rândul animalelor de companie, dar nu complet eliminată. Dacă o pisică nevaccinată intră în contact cu animale sălbatice infectate (vulpi, lilieci), poate deveni purtătoare. Rabia se transmite prin mușcătură, iar boala este letală odată ce apar simptomele. Din acest motiv, vaccinarea anuală a pisicii este esențială, chiar dacă animalul nu iese din casă – accidentele se pot întâmpla.

Cum să te protejezi fără să renunți la pisică

Riscurile reale sunt mici atunci când pisica este sănătoasă, deparazitată, vaccinată și îngrijită cu atenție. Majoritatea afecțiunilor transmise de pisici apar în condiții de igienă precară, lipsă de supraveghere medicală sau comportamente agresive ale animalului. Vizitele regulate la veterinar, spălarea frecventă a mâinilor, evitarea contactului cu fecalele și prevenirea mușcăturilor sau zgârieturilor sunt măsuri simple, dar extrem de eficiente.

Pisicile aduc bucurie, liniște și companie. Nu trebuie să le percepem ca pe un pericol, ci doar să fim conștienți de nevoile lor medicale și de responsabilitatea pe care o implică îngrijirea unui animal de companie. Adevărata protecție vine din informare corectă, prevenție și respectul față de sănătatea proprie și a celor dragi.