Majoritatea obiectelor noastre uzuale trebuie sa fie placute la pipait, netede si calde, cel putin acele parti ale lor cu care intram in contact. Putem utiliza suprafete mai aspre, mai reci la pipait (caramida bruta, zid de piatra) in cazul unui spatiu larg si mare, acolo unde peretii sunt departe de zonele de actiune.

Pe de alta parte, daca spatiul este sarac in stimuli, gazduind piese de mobilier netede, plane, formeaza o ambianta sterila. Este nevoie de contraste adecvate din perspectiva individuala si functionala, mai ales in cazul spatiului amenajat. Modul cel mai simplu de evidentiere a punctului focal este, poate, iluminatul. Iluminarea directionata a unui obiect are rolul de a-l reliefa, deosebindu-l de ambientul lui.

Raport, proportionalitate, simetrie, asimetrie

"Ce incapere disproportionata! Dulapurile sunt atat de inalte si camera atat de mica!" - sunt remarci pe care le-am auzit sau poate le-am facut chiar noi, in mod frecvent. Una dintre capacitatile innascute ale omului este acea de a recunoaste proportia corecta. Acest lucru inseamna totdeauna raportare. Daca ceva este disproportionat, este, de fapt, mic, mare, lat sau ingust fata de marimea optima.Aceasta raportare este efectuata de om in stransa legatura cu propria persoana. Protagoras, filozoful din antichitatea greaca, este cel care a lansat sintagma "Homo mensura", adica "omul este masura tuturor lucrurilor". Aceasta afirmatie este valabila si astazi, deoarece baza de raportare poate consta doar in dimensiunile umane. Daca spunem despre un fotoliu ca este foarte disproportionat, il consideram ca atare raportandu-l la propriile noastre masuri.

Interiorul care asigura o senzatie autentica de confort este in acelasi timp frumos, adica estetic, si reusit, cu alte cuvinte corespunde uzului dorit. Conditia preliminara a acestei senzatii este amplasarea bine proportionata a mobilei, utilizand piese de mobilier proportionale, cu factori de confort functionali, adecvati scopului propus. Daca proportiile de baza sunt gresite, nici detaliile atent lucrate nu mai servesc la nimic.

Nu doar dansul si muzica pot avea ritm. Acesta este folosit si in arta aplicata, unde este unul dintre mijloacele esentiale de exprimare. In arta amenajarii, ritmul inseamna aranjarea regulata ori proportionala a elementelor spatiale sau plane. Spunem, de exemplu, ca lustrele au un ritm bun. Marea repetare in natura este reprezentata de succesiunea anotimpurilor. La constatarea ritmului, masura este iarasi omul. Nu suntem capabili sa sesizam repetarea prea rapida sau prea lenta. In general, ritmul asigura o senzatie linistitoare, aceea de ordine. Senzatia de confort a omului creste proportional cu posibilitatea de apreciere. Accentuarea exagerata a ritmului poate insa deveni plictisitoare, mecanica (fatadele cladirilor din cartierele oraselor actuale).

Simetria este unul dintre factorii de organizare ai universului. In lumea anorganica si in cea organica gasim nenumarate exemple de simetrie. Aceasta inseamna proportionalitate accentuata, simbolizand ordinea imuabila. In multe culturi se imbina cu notiunea de armonie, de frumos si de perfectiune.Grecii antici considerau ca formele perfecte si simetrice prin excelenta sunt cercul (in plan) si sfera (in spatiu). Daca ne gandim la istoria arhitecturii, vom observa ca in cazul cladirilor din perioadele clasice - nu numai in cazul fatadelor, ci si la amenajarea spatiului - simetria era utilizata drept model pentru proiectare.Exemplele clasice ne mai dezvaluie si faptul ca, daca se dorea sa se atraga atentia asupra unui aspect sau a unui obiect, il pozitionau conform axei de simetrie. Aceasta axa de simetrie poate fi totodata si punctul focal. Obiectele noastre de uz general, majoritatea pieselor de mobilier pe care le folosim sunt, de asemenea, simetrice; pentru amenajarea lor apelam de multe ori iarasi la simetrie.

Simetria rigida poate avea insa un efect de solemnitate si de poza exagerata. In acest fel, ea corespunde rareori ambiantei intime din locuinta. De aceea, este necesara uneori o oarecare asimetrie, avem nevoie de iregularitate, intr-un cuvant, de asimetrie controlata. Simetria usor neregulata poate face spatiile mai vii, conforme cu o scara umana. In cazul unui spatiu amenajat, asimetria evidentiaza ceea ce este de accentuat, putand astfel deveni si ea punctul focal al ansamblului. In acest caz, trebuie sa fim atenti la echilibrare. Utilizarea asimetriilor pentru echilibrarea lor reciproca poate provoca aceeasi senzatie de implinire pe care o asigura compozitia simetrica. In amenajarea locuintei, asimetria echilibrata da un aspect mai viu spatiului amenajat.

Pentru decorarea suprafetelor, materialele de amenajare a locuintei sunt ornamentate cu diverse modele. Aceste ornamente fie imita materialele naturale (de exemplu: lemn, piatra, textile), fie asigura suprafetei materialelor modele organice, geometrice sau abstracte. Deoarece imprimarea modelelor se realizeaza prin laminare, acestea se repeta, in general (intrand astfel intr-un raport de repetitie). In mediul nostru gasim un mare numar de astfel de materiale; e suficient sa ne gandim la tapet, la perdelele si covoarele cu model ori la folia de mobila care imita nervura lemnului. Cu ajutorul modelelor putem modifica total proportiile, stilul si caracterul unei camere.

Se poate observa ca materialele in culori inchise, calde, cu model dens si mare ingusteaza incaperea, dand impresia de spatiu inchis. In schimb, materialele deschise, cu model destins, marunt largesc camera din punct de vedere optic. Tipul modelului si masura succesiunii, a modificarii sale trebuie sa fie in concordanta cu marimea, proportiile si destinatia camerei.

Materialele cu modele mari si cu contraste puternice "sufoca" spatiul mic, inchis. Caracteristicile unui material cu model marunt, sarac in tonalitati nu se manifesta intr-un spatiu mare. Modelul asigura spatiului ritm si actiune, putand astfel constitui un element indispensabil al procesului de decorare.

In amenajarea locuintei nu trebuie sa uitam nici de textura, adica de infatisarea de suprafata a materialelor. Un anumit model poate sa fie potrivit cu un material si sa arate groaznic pe suprafata altuia (de exemplu: model de caramizi pe materiale textile sau model de lemn pe suprafete metalice). Modelul materialelor si infatisarea lor de suprafata, adica textura, se afla, de asemenea, in corelatie. Liniile verticale accentueaza inaltimea, pe cand cele orizontale au un efect de latire. Peretele pe care e aplicat, de la mijloc in jos, un anumit model, ca si postamentul inalt largesc camera din punct de vedere optic, iar modelul insiruit accentuat, aplicat peste inaltimea ochiului, atrage in sus privirea, din cauza efectului telescopic.