Contrast si echilibru in amenajarile interioare

Compozitia de culori, contraste, echilibru, simetrie, asimetrie, proportii, ritm, proportionalitate. De toate acestea trebuie sa tii cont in decorarea casei, stabilind relatii cu diverse efecte intre petele de suprafata plana si elementele spatiale, creand astfel diferite compozitii.

In orice creatie artistica in faza de elaborare, compozitia inseamna de fapt organizarea constienta a diferitelor elemente formale care o alcatuiesc. In procesul amenajarii interiorului se poate crea echilibru si armonie prin subimpartirea suprafetelor plane (pardoseala, pereti, tavan).

In tablourile pictorului olandez Piet Mondrian (1872-1944) putem observa nenumarate posibilitati si variante de subimpartire a suprafetelor. Pentru echilibrarea culorilor si subimpartirea suprafetelor, artistul recurge la regulile sectiunii de aur - sistemul de culori si linii al tablourilor lui Mondrian isi face efectul in contextul opozitiei pozitiv-negativ. Un sistem asemanator va fi creat in plan si in spatiu de catre remarcabilul arhitect francez Le Corbusier, cu ajutorul propriului sistem de proportii - Modulorul.

Pictorul Viktor Vasarely, reprezentant celebru al curentului "op art" (prescurtare la la "optical art"), s-a bazat pe un sistem similar cand a impartit si a proiectat spatiul tablourilor sale apartinand mai multor serii de creatii pictate in acest stil.

Cand asezam tablouri pe peretii locuintei, acestea trebuie amplasate conform regulilor echilibrului optic. Cateva sfaturi practice pentru amplasarea tablourilor: Tabloul de dimensiuni mici si cu desen fin (grafica, gravura in cupru, fotografie) trebuie asezat intr-un loc accesibil noua (la circa 1 m inaltime), aflandu-se sub inaltimea medie a campului vizual (160 cm). Tabloul mare si cu o expresivitate puternica trebuie sa se afle la o anumita distanta de privitor, deoarece are o "iradiatie" mult mai mare decat o fotografie. Cromatica tabloului, efectul sau pitorescul pot influenta ambianta spatiului, lucru de care trebuie neaparat sa se tina seama in cursul amenajarii spatiului ori la alegerea tabloului. Tabloul de dimensiuni mici sau mijlocii are efectul scontat doar daca fragmentul lui de mijloc (central) este la inaltimea campului nostru vizual (cca. 160 cm). Daca peretele este decorat cu un model strident, este recomandabila utilizarea unui passe-partout mai lat; in acest mod culorile si liniile fine ale tabloului nu vor fi "bruiate" de desenul peretelui. Trebuie avute in vedere si urmatoarele: impartirea arhitecturala a suprafetelor de perete, marginea superioara a usilor, impartirile orizontale ale dulapurilor inzidite sau chiar glaful unui semineu. Nu agatati tablouri mari deasupra altora mici. Tablourile de marimi diferite trebuie aranjate tinand cont de anumite coordonate orizontale si verticale. Asezati tablourile in asa fel incat marginea lor de jos sa se afle de-a lungul aceleiasi linii; tineti cont de faptul ca ochiul omenesc este mai sensibil la impartirea pe orizontala. Daca liniile de subimpartire sunt unitare, atunci relatia dintre ele este evidenta si creeaza o senzatie de calm. Proportiile spatiului pot fi imbunatatite si cu ajutorul tablourilor, de exemplu prin corectie optica. Tablourile aflate intr-o succesiune orizontala pot lati peretele, pe verticala accentuandu-i inaltimea. Un tablou de dimensiuni mai mari si cu o cromatica puternica, amplasat pe peretele de fundal al unei camere inguste, scurteaza aparent spatiul.

Efecte de contrast in spatiul interior

Putem sa ne dam seama foarte usor ca formele interiorului - care se deosebesc intre ele din punctul de vedere al conturului, al materialului utilizat si al marimii - se influenteaza reciproc: se imbina in mod armonios ori, in caz contrar, imaginea de ansamblu se destrama.

Amenajarea de interioare recurge constient la utilizarea efectelor de contrast. Piesele de mobilier si celelalte obiecte de amenajare trebuie sa se raporteze - ca greutate, contururi si prin caracterul lor formal - nu numai in mod reciproc, fiecare la celelalte, ci si la spatiul arhitectural care le gazduieste, mai precis la marimea, proportiile si impartirile interioare ale acestora.

T. Conran, un celebru decorator de interioare, accentueaza, in mai multe lucrari ale sale, cat de important este sa gasim, la amenajarea incaperilor, un punct focal care sa atraga privirea. Efectele de contrast contribuie la identificarea sau la formarea punctului focal.

O posibilitate in acest sens este reprezentata de contrastul de forme: ansamblul compus dintr-un obiect rotund si unul cu colturi. Acesta poate fi realizat lesne in cursul amenajarii camerei de zi - sa ne gandim la contururile arcuite ale fotoliilor si ale scaunelor, respectiv la liniile drepte ale mobilelor de depozitare.

Nu poate fi neglijat nici efectul psihologic al formelor. Avem impresia ca obiectele mici sunt delicate, cele mari sunt rezistente, cele subtiri sunt fragile, pe cand cele groase sunt stabile, indiferent din ce material sunt confectionate. O alta posibilitate este asezarea fata in fata a unui obiect mare si a unuia mic: contrastul de marimi. Mobila mica poate fi scoasa in evidenta, fiind accentuata de catre mobila mare, aflata langa ea. Impresia estetica provine din sublinierea opozitiilor. In timp ce sesizarea contrastului de marimi si a celui de forme este posibila vizual, contrastul de materiale poate fi perceput doar prin pipait.