Indiferent de care parte a "baricadei" te gasesti atunci cand se pune problema de critica, este foarte posibil sa nu stii cum sa reactionezi. Nu este usor in nici una dintre posturi.

Indiferent de care parte a "baricadei" te gasesti atunci cand se pune problema de critica, este foarte posibil sa nu stii cum sa reactionezi. Nu este usor in nici una dintre posturi. Daca tu esti cea criticata, probabil ti-ai dori sa se deschida podeaua si sa te inghita, doar sa nu mai auzi reprosurile si sa nu mai vezi cum se uita (poate) seful la tine.

Daca, dimpotriva, tu esti cea care critica pe cineva, sunt toate sansele sa te simti ca o adevarata "zgripturoaica", mai ales daca persoana din fata ta adopta un aer umil si are imaginea unei adevarate victime.

Oricum ai privi lucrurile, cele doua situatii descrise anterior sunt, ambele, paguboase. Daca, dupa o astfel de intamplare, persoana criticata nu ramane decat cu amintirea senzatiei de rusine si cu sentimentul ca a fost nedreptatita, inseamna ca discutia respectiva putea la fel de bine sa nu fi existat niciodata. Analog, daca persoana care aduce criticile ajunge cumva sa se simta vinovata pentru felul in care a pus problema, poate ca ar trebui sa-si revizuiasca modul in care a condus discutia.

Tocmai de aceea, este foarte important sa stii sa iti alegi cuvintele si sa ai atitudinea potrivita. Cum ai putea stii insa in ce mod sa procedezi? Cu toate ca nu se pot da retete, din cauza faptului ca fiecare om reactioneaza altfel si fiecare trebuie sa se adapteze contextului, exista cateva recomandari care iti pot fi de folos, indiferent in care dintre situatiile respective te regasesti.

Daca tu esti persoana criticata...

• Asta este, ai gresit! Nu esti nici prima si, cu siguranta, nici ultima. Dar acest gand nu ar trebui sa te consoleze (prea mult) si nici sa te determine sa fii prea ingaduitoare cu tine insati. Sa speram ca nu este vorba de o greseala foarte grava; in tot cazul, inainte de a avea o discutie cu superiorul tau, este bine sa reflectezi la ceea ce s-a intamplat si sa iti dai seama cu exactitate unde ai gresit. Numai astfel vei fi in masura sa iei ceea ce este mai bun din criticile care ti se vor aduce.

• Cum sa te comporti pe parcursul discutiei? Ei bine, incearca sa ai o atitudine, sa spunem, neutra. In sensul ca nu este indicat sa ai un comportament umil, stand tot timpul cu ochii in pamant si transmitand mesajul "sunt vinovata" prin toti porii. Nu ca nu ai fi, dar nu este momentul sa adopti o postura de victima. Fara ca asta sa-i fie intentia, seful te-ar putea mustrului mai aspru decat avusese de gand. Aerul tau umil "o cere".

• Pe de alta parte, nici sa intri in incaperea unde va avea loc discutia cu nonsalanta si cu o atitudine gen "ce mare lucru am facut, in definitiv?" nu ar fi prea indicat. Poate ca, intr-adevar, nu este vorba de o greseala majora. Dar ai fost chemata acolo pentru a ti se atrage atentia si este bine sa arati ca ai inteles despre ce este vorba si ca ti-ai insusit observatiile.

• Nu te teme sa spui: "Imi pare rau, am gresit" si ar fi bine pentru tine sa fie adevarat. Persoana din fata ta este foarte circumspecta in acest moment si, prin urmare, deosebit de atenta la nuante. Cu siguranta va observa daca esti onesta. Si in fond, de ce nu ti-ar parea rau ca ai gresit?

• Asculta cu atentie ce ti se spune, nu intrerupe, pentru a cere apoi permisiunea sa te explici. Relateaza cat mai fidel ce s-a intamplat, ce ai gandit, cum ai ajuns sa gresesti si la sfarsit - neaparat - vino cu solutii cat mai multe si cat mai eficiente cu ajutorul carora poti repara lucrurile. Tocmai de aceea iti spuneam ca este important sa te gandesti bine in prealabil la ceea ce s-a intamplat, pentru a fi in masura sa intelegi pe deplin si sa vii cu solutii concrete.

Daca esti persoana care critica...

• Nu este o situatie prea placuta nici pentru tine, dar sunt momente cand trebuie sa faci si acest lucru. Cel mai important  este ca angajatul sa iasa din biroul tau, fara a fi fost umilit si simtindu-se in stare sa darame si muntii pentru a repara ceea ce a facut. Cu alte cuvinte, critica ta trebuie sa fie una constructiva, si nu una demolatoare.

• Tocmai de aceea, gandeste-te cu atentie la ceea ce-i vei spune. Pentru a mai detensiona un pic atmosfera, ofera-i o cafea sau un pahar de apa. Sunt toate sansele sa refuze (numai de asta nu-i arde acum), dar cu siguranta se va relaxa, cat de putin. In continuare, poti sa-ti incepi "discursul moralizator" cu doua-trei fraze referitoare la performantele sale in firma, faptul ca este un angajat altminteri valoros, dar caruia - ca tuturor, de altfel - i s-a intamplat sa faca o greseala.

• Incearca sa-ti incepi fiecare fraza cu "eu", si nu cu "tu". Angajatul este deja in defensiva si orice referire la persoana sa il poate face sa tresara si sa se simta atacat. De exemplu, in loc sa spui "Trebuia sa-mi spui cu exactitate si din vreme despre ce este vorba", incearca sa spui "Ar trebui sa fiu tinuta mai des la curent cu tot ceea ce se petrece".

• Critica intotdeauna faptele, nu persoana. De pilda, in loc sa spui "M-ai facut sa pierd timp /bani, pentru ca nu ai trimis raportul la timp", poti spune "Am nevoie de raportul tau intr-un interval mai scurt, astfel incat sa pot actiona in continuare".

• Exceptand situatia in care greseala a fost atat de grava incat sa duca la concediere, este bine ca in discursul tau sa folosesti cat mai mult timpul viitor: "Daca se mai intampla acest lucru, ar trebui sa procedezi in felul urmator...". Angajatul se va detensiona in mod evident si va deveni mult mai receptiv la critici.