Fiecare vizită te umple de anxietate, conversațiile telefonice cu mama ta sunt foarte stresante și nu știi cum să reacționezi pentru a redresa situația? Nu este ușor să iubești pe cineva care îți alimentează anxietatea, dar nici nu ai cum să dispari din viața ei. Află părerile altor persoane aflate în aceeași situație.

 
Pentru a diminua suferința resimțită în această situație greu de rezolvat voluntarii din cadrul chestionarelor realizate împărtășesc propria experiență, sub rezerva anonimatului:

 
1. „Nu pot dormi înainte de vizitele ei, mă răstesc la ceilalți membri ai familiei, iar după aceea petrec minute în șir plângând și cerându-mi scuze. Fac curat în mod radical pentru a evita orice observație și sunt convinsă că oricum voi da greș și nu-i va plăcea ceva.”

 
2. „Când mă vizitează am grijă să nu fie copiii acasă pentru că au început să mă întrebe de ce bunica îmi face tot timpul observație și de ce nu mă îmbrățișează niciodată. Îl face pe tatăl meu să se simtă ciudat și îi vorbește de rău pe frații mei.”

 
3. „Vizitele ei mă lasă epuizat la nivel fizic și emoțional. După ce pleacă nu simt decât tristețe. Îmi pare rău că nu am avut mama pe care mi-aș fi dorit-o și că nu mă simt iubit. O relație apropiată cu ea ar fi contat enorm pentru mine, dar nu a fost posibil.”

 
4. „Le invidiez foarte mult pe mamele care se plimbă cu fiicele lor pe stradă și vorbesc despre orice, fără să evite orice semn de afecțiune. Este foarte trist că vizitele mamei mele îmi agravează anxietatea, iar după ce pleacă mă simt descurajată și am senzația că nu voi avea niciodată succes și că nu merit să fiu iubită.”

 
5. „Mă simt rușinată când le spun celorlalți că vine mama în vizită și ei se bucură pentru că se gândesc că ne vom simți bine împreună, dar de fapt eu mă tem și îmi este foarte greu să-mi pun ordine în gânduri.” 

 
6. „M-am gândit la posibilitatea de a o exclude din viața mea, dar știu că nu le-aș putea explica acest lucru copiilor mei și nici nu vreau să crească fără o bunică. Totuși, este foarte greu să ții la cineva care nu face decât să-ți aducă la suprafață temerile și să te critice agresiv pentru orice gest sau privire. Uneori mă întreb dacă merită să continui.”

 
7. „Mă simt vinovată pentru că nu sunt o fiică mai bună, așa cum și-ar dori să fiu și pentru că nu am reușit să fac ce a vrut ea. Îmi amintește constant că am dat greș și îmi este foarte greu să vorbesc în prezența ei.”

 
8. „Mă deranjează foarte tare că mă manipulează și mă face să realizez acțiuni despre care i-am spus că vreau să le evit. Este ca și cum ironizează tot ce este important pentru mine și mă umilește constant.”

 
9. „Deși îmi doresc foarte mult să am o discuție relaxată cu mama mea, interacțiunile noastre se rezumă la învinovățire, victimizare, plângeri și critici. De multe ori mi se pare o situație fără speranță să iubești un părinte narcisist. Este ca și cum sunt blocat într-un scenariu care se repetă la nesfârșit și nu am cum să ies din el. Ar trebui să fie o relație mult mai plăcută și motivantă, dar știu că lucurile nu se vor schimba niciodată.”