Personalitatea și ativitatea profesională a doamnei Iohannis par să indice o viitoare Primă Doamnă mai activă în spațiul public
Alegerile de stil, foarte importante pentru statutul de soție a șefului statului, o despart considerabil de predecesoarele sale. Dar vor fi acestea singurele lucruri care o vor diferenția de Nina Iliescu, Nadia Constantinescu și Maria Băsescu? Va juca doamna Iohannis un rol discret la Cotroceni sau ne putem aștepta la o prezență activă în viața publică?

Experiența sfertului de veac de democrație trăit după anii totalitarismului arată că românii nu mai vor o femeie care "să se bage" în treburile importante ale șefului statului. Vor o doamnă elegantă și decentă, "la locul ei", care să ne reprezinte cu cinste la întâlnirile oficiale cu alți lideri de stat.
Consultantul politic George Rîpă consideră că imaginea soției este importantă pentru că arată indirect valorile în care crede președintele: "Un președinte care arată că poate avea grijă de o familie, dar se și bucură de sprijinul acesteia, este un președinte de încredere. Electoratul speră că el poate construi aceeași legătură și cu țara. Soțiile președinților români de după 1990 au preferat să stea departe de atenția publică, poate și pentru a nu aminti de Elena Ceușescu. Poate cea mai bine ascunsă soție a fost Nina Iliescu, însă puțină lume știe că principalul sfetnic al fostului președinte a fost chiar soția sa. Imaginea soției este importantă, însă ea mai degrabă încadrează imaginea unui președinte, nu o definește."

Carmen Iohannis are șansa de a reinventa rolul pe care îl deține soția președintelui României. Acest lucru depinde mai ales de personalitatea sa, de viziunea sa și de deschiderea pe care o poate manifesta pentru expunerea publică și mai puțin de tradiția cu un caracter mai mult pasiv, "decorativ", al acestui statut.
Consultantul politic Alin Bogdan regretă că imaginea Primei Doamne nu a cântărit, foarte mult în spațiul public: "Până acum, aceaastă imagine a fost prea puțin importantă, din păcate. Soția președintelui poate funcționa ca model pentru societate, sau ca liant între societate și instituția președintelui. Cred că precedenții trei președinți postrevoluționari au avut de pierdut pentru că nu și-au implicat mai mult soțiile în activități sociale, caritabile, ori în dezbateri publice. Bine, excludem din analiză primele două mandate ale lui Ion Iliescu, când încă eram prea marcați de obsedanta imagine a Elenei Ceaușescu..."