Concluziile analizei ştiinţifice au fost reunite într-un document consens intitulat: “Obezitate şi stil de viaţă sedentar în secolul 21: ce se poate face şi ce trebuie făcut” şi au fost distribuite la Cel de-al 20-lea Congres Internaţional de Nutriţie, între 15-20 septembrie, în Granada.

Concluziile analizei ştiinţifice au fost reunite într-un document consens intitulat: “Obezitate şi stil de viaţă sedentar în secolul 21: ce se poate face şi ce trebuie făcut” şi au fost distribuite la Cel de-al 20-lea Congres Internaţional de Nutriţie, între 15-20 septembrie, în Granada.

Iată cele mai relevante concluzii:

• Încă nu sunt cunoscute suficient de bine originea și cauzele supragreutăţii şi obezităţii. Acestea nu constau pur și simplu în doi factori (hrană și sedentarism); este necesară o analiză a mai multor factori, cum ar fi orele de somn, folosirea abuzivă a unor medicamente, reducerea consumului de țigări, fenomenul global al migrării/imigrării sau „controlul termic” exagerat, printre altele.
• În prevenția supragreutăţii, a obezității, a sedentarism și a lipsei de efort fizic, devin relevante aspectele sociale. Familia, cu structurile ei variate, reprezintă modelul ideal pentru deprinderea unor obiceiuri corecte privind stilul de viață sănătos și regimul alimentar. Este important să fim atenţi la ceea ce mâncăm și bem, precum şi la modului în care mâncăm și în care ne mișcăm.
• Este recomandată absenţa televizorului din dormitorul copilului/tânărului, precum și reducerea la minimum a expunerii acestuia la publicitate nepotrivită. În plus, este recomandat să nu mâncăm în timp ce privim la televizor.
• „Obezitatea” nu există drept fenomen unitar, existând, în schimb, mai multe tipuri de „obezitate”, care necesită abordări inovatoare de prevenție și/sau tratament, cu investigarea factorilor etiologici și a biomarkerilor specifici pentru fiecare afecțiune în parte.
• Independent de factorii genetici, etc., există suficiente dovezi științifice pentru susținerea faptului că efortul fizic regulat, efectuat prin practicarea sportului, scade procentul de grăsime din organism, precum și factorii de risc aferenți bolilor cardiovasculare, diabetului, sau a anumitor tipuri de cancer.
• Adoptarea unui stil de viață activ ar trebui asociată nu numai cu o stare de sănătate mai bună, ci și cu petrecerea agreabilă a timpului liber și o socializare îmbunătățită, indiferent de vârsta fiecăruia, dar cu atât mai mult în cazul populației pediatrice/juvenile și vârstnice.
• Prevenția obezității nu a fost considerată un obiectiv prioritar în contextul efortului fizic și al științei sportive până acum câțiva ani. În prezent însă, este dezirabilă implicarea investigatorilor din domeniul sportiv și educațional în echipele multidisciplinare ce concep strategii preventive și de intervenție.
• Sunt necesare analize sistematice, chiar meta-analize şi abordarea multidisciplinară a studiilor și programelor realizate în ultimii ani, cu privire la diverse aspecte legate de problema creșterii în greutate și a obezității și/sau sedentarismului și lipsei de efort fizic.