Este drept că o adolescentă aflată încă pe băncile liceului, care rămânea subit însărcinată, nu era neapărat o veste bună sau privită cu ochi indulgenţi. Dar problema se rezolva (atunci când nu interveneau avorturile pe ascuns, ilegale in perioada ceauşistă) într-un mod aparent fericit, cu păstrarea copilului şi, adesea, măritiş.

Astăzi, însă, lucrurile stau altfel. Sarcinile timpurii nu mai sunt incurajate ca odinioară, iar accesul la informaţie, cât şi la metode contraceptive face posibilă opţiunea de a ţine hormonii specifici adolescenţei şi anilor de tinereţe sub un relativ control, reducând riscul surprizelor neplăcute.

Astăzi, a avea un copil înainte de 20 de ani este mai degrabă o întâmplare decât o decizie - începerea vieţii sexuale fără a folosi (constant) măsuri contraceptive duce şi la astfel de situaţii. Şi este o întâmplare nu tocmai fericită, date fiind consecinţele sale. În prezent, o adolescentă însărcinată are şanse mai mici să îşi întemeieze o familie - în faţa legii şi a lui Dumnezeu sau nu - cu tatăl viitorului său copil. În plus, un copil făcut atât de devreme înseamnă renunţarea la studii superioare - măcar temporar, dar de cele mai multe ori definitiv - care, pe termen lung, ar asigura venituri suplimentare, necesare unui trai decent.

Bucuria de a avea un copil, la orice vârstă, nu poate fi negată. Însă, dacă în prezent tinerii de 20 şi ceva de ani se declară ei înşisi mult prea iresponsabili pentru a se gândi la sarcină şi familie, situaţia este cu atât mai dramatică pentru o adolescentă, încă şi mai confuză şi mai lipsită de perspective de viitor decât aceştia.