Pentru multe persoane, o stare de stres destul de ridicata nu este neaparat traita intr-un mod negativ. Acesta poate fi cazul fiecaruia dintre noi atunci cand trebuie sa ne confruntam cu situatii pentru care anticipam un rezultat pozitiv. Se vorbeste atunci mai mult despre o provocare decat despre stres.

Cu toate acestea, la nivel biologic, este vorba despre adevarata reactie la stres.
Dincolo de simpla eliberare a unor substante chimice (ca adrenalina sau corticosteroizi), stresul activeaza intens trei tipuri de emotii:

1. Anxietatea: individul isi da seama ca factorul de stres reprezinta un pericol si intra in stare de alerta, mobilizandu-si toate capacitatile de pentru a-i face fata.
2. Depresia: individul dezvolta o stare de detasare in raport cu factorul de stress; el indura fara sa actioneze; se resemneaza.
3. Furia sau agresivitatea: individul isi gaseste fortele pentru a ataca si/sau distruge factorul de stres. (Patrick Legeron).

Aceste trei emotii sunt perfect "normale" si fac parte din viata oricarei fiinte umane. Dar daca aceasta este supusa cu regularitate la factori de stres, atunci aceste emotii negative se vor gasi activate in permanenta si risca sa evolueze spre ceea ce se cheama "tulburari emotionale", dintre care cele mai frecvente sunt tulburarile anxioase si tulburarile depresive.

Psihologii disting doua feluri de anxietate – "anxietatea ca trasatura" si "anxietatea de moment". O persoana care are aceasta trasatura de personalitate tinde sa se simta anxioasa indiferent de situatie. Pe de alta parte, anxietatea de moment este o reactie la o anumita situatie. Aceasta este o reactie naturala – sa te simti anxios cand situatia este amenintatoare si relaxat cand circumstantele sunt diferite.

Vorbim despre o tulburare emotionala cand anxietatea este caracterizata printr-o stare permanenta de neliniste si teama. Ea se manifesta printr-un ansamblu de simptome in trei domenii: somatic, psihologic si comportamental.
Va simtiti tensionat: simtiti ca muschii va sunt contractati, cel mai adesea muschii umerilor, ai maxilarelor, ai spatelui si ai pumnilor.

Daca aceasta stare fiziologica persista sau se manifesta fara motiv, daca vi se pare ca aveti permanent un nod in gat, care va jeneaza atunci cand inghititi, daca simtiti o presiune toracica persistenta, ca si cand ati avea o greutate in piept, atunci probabil ca aceste diferite manifestari fizice semnaleaza o anxietate.

Sunteti angoasat: aveti permanent o stare de neliniste, ca si cand v-ati teme ca se va intampla ceva periculos sau nedorit. Totul va trezeste teama: telefonul care suna, intarzierea unei persoane pe care o asteptati, o convocare din partea superiorului dumneavoastra, ca si cand toate acestea ar fi neaparat un semn rau, vestea unei nenorociri sau a unei catastrofe.

Senzatia de a fi, din punct de vedere psihologic, permanent cu ochii in patru provoaca o emotie extrem de greu de suportat, care poate duce pana la producerea unor tulburari ale somnului: in momentul in care va bagati in pat, angoasa tot nu a disparut si va impiedica sa dormiti, sa va destindeti...
Va schimbati comportamentul: incepeti sa evitati situatiile de care va temeti. Alte comportamente care tradeaza anxietate sunt cele de reasigurare. De aceasta data, individul nu mai incearca sa fuga de pericol, ci sa-l previna, ca acea persoana care suna de mai multe ori pe zi acasa pentru a se asigura ca toti copiii sunt bine.

Pentru a preveni aparitia acestor tulburari emotionale sunt de folos cateva sfaturi:

1. Sa nu ne supraestimam capacitatea de a face fata si sa nu ne invinovatim atunci cand simtim ca organismul ne transmite semnale de alarma sau sa consideram ca intreaga responsabilitate pentru ceea ce simtim se datoreaza factorilor de stress ("Acest lucru se intampla pentru ca am prea mult de lucru" sau " Daca seful meu ar fi altfel…").
2. Sa consideram ca stressul e componenta fireasca a existentei noastre si sa ne analizam stilul propriu de a reactiona la stress atat la nivel fizic, cat si  psihologic si comportamental.
3. Sa ne propunem sa invatam si sa practicam strategii de gestionare a stressului, cum sunt:

• alegerea cu atentie a prioritatilor pentru existenta noastra;
• pastrarea unei balante echilibrate intre sarcinile profesionale sau familiale si activitatile de timp liber;
• invatarea unor tehnici de relaxare, meditatie si afirmare de sine.

Atunci cand simptomele cum sunt nelinistea, tulburarile de somn, scaderea interesului pentru activitate, se manifesta pe parcusul a 2-3 saptamani, este reccomandabil sa cerem sfatul unui psiholog sau psihiatru.

 Psihoterapeut  Viorica Dragomir, Clinica Aquamarin