Acum, cand frenezia culinara a marelui praznic al Invierii s-a domolit, cand multi isi mai inghit cuminti medicamentele pentru recuperarea intregului sistem digestiv - torturat cu o multime de preparate tentante si "grele" - caindu-se pentru nesabuintele lor, acum ar fi momentul sa privim putin in urma si sa vedem, fara foame patimasa, cum stau lucrurile cu nevinovatul-vinovat miel.

Bietul miel nu are, desigur, nici o vina ca noi crestinii ne-am obisnuit nu doar sa-l sacrificam, ci sa-l mai si mancam. Dar, dupa toate tulburarile gastro-intestinale pe care le sufera multi pofticiosi, il gasim totusi "vinovat" pe bietul... Vasilica - adica, mielul.

Nu exista nici un dubiu ca vina o poarta doar aceia care, nestiind cum sa-si echilibreze meniul din vremea postului prepascal si mai ales pe cel al praznuirii, isi administreaza un adevarat soc organismului. La urma urmei, cei mai multi dintre orientali consuma cu regularitate carne de oaie, de berbec si de miel fara sa aiba probleme de sanatate din pricina lor.

Scurt istoric

Vechiul Testament - izvorat din si mai vechea Biblie Iudaica - ne vorbeste despre faptul ca poporul lui Israel se hranea, in principal, cu carne si lapte de oaie si capra, fara a neglija pestele, legumele si zarzavaturile, cerealele si fructele. Episoadele in care Dumnezeu cerea credinciosilor sai ofrande, ne relateaza deseori despre sacrificarea unui miel.

De ce sacrificare? Probabil, pentru ca atunci cand supravietuirea unei comunitati depindea de o turma de oi, omorarea unui miel - inainte de a atinge maturitatea si, deci, de a putea oferi mai multa carne si lapte - insemna un realmente un sacrificiu, reducand din resursele (si asa, destul de limitate) de hrana ale tribului. Aceasta ne face sa credem ca, la origini, consumul de miei nu era recomandat.

Studiind si izvoarele culturale ale Extremului Orient, aflam ca mielul era privit mai putin ca un aliment curent, ci, mai mult, ca baza a unor preparate culinare gustoase cu rol terapeutic. Medicii traditionalisti chinezi considerau ca in carnea de miel (ca si in aceea de berbec) se gaseste mireasma dulce si energia calda, fiind un bun tonic energetic si o sursa de incalzire pentru organele din cavitatea abdominala.

Beneficiile carnii de miel

Carnea de miel este in masura sa imbunatateasca activitatea splinei si a rinichilor, sa inlature starea generala de slabiciune, durerile abdominale, lumbago si sa-i ajute pe subponderali sa ajunga la o greutate normala.

Poate ca proprietatea cea mai spectaculoasa a carnii de miel/berbec este aceea de a creste capacitatea sexuala a barbatilor si de a trata sterilitatea femeilor. Barbatilor care sufera de o erectie slaba li se recomanda sa consume zilnic un preparat din miel sau berbec bine copt in cuptor cu mult usturoi. Pe langa savoarea sa, preparatul poate inlatura disconfortul gastric atat la barbati, cat si la femei.

Dar, iata si alte sugestii terapeutice interesante :

- Daca se fierb 500g carne de berbec, impreuna cu un bol de orez si un pahar de suc de papaya si se asezoneaza cu sare si putin zahar, cu zeama obtinuta puteti trata un lumbago sau, chiar beriberi.

- Persoanelor subponderale, cu o constitutie slabita - din diverse motive : o boala prelungita, subnutritie etc. - li se recomanda introducerea cu insistenta in alimentatie a carnii de berbec, cu conditia de a consuma cantitati mici la fiecare masa.

Sa remarcam, totodata, ca datorita continutului ridicat de grasime, carnea de berbec nu este recomandata celor care se stiu a avea un nivel ridicat de colesterol in sange. De asemenea, persoanele care se stiu a avea foarte des senzatii de caldura, o sete permanenta, care prefera bauturile reci si au un aspect mai rosiatic al fetei, precum si limba mai rosie, fara stratul albicios firesc, ar trebui sa evite consumul de carne de miel sau berbec.

Poate ca ar trebui sa luam in considerare - privitor la calitatile carnii de miel - faptul ca hrana sa principala, pana la intarcare, este laptele oii-mame. Acest lapte are mireasma dulce si energie calda, fiind un bun hidratant al organismului, alungand starea de oboseala, tratand diabetul si voma acida.

Ficatul de oaie are miresmele amara si dulce si energie racoroasa, devenind astfel un tonic hepatic si o sursa de imbunatatire a acuitatii vizuale, de tratare a glaucomului si a nictolapiei (orbul gainii).

Rinichii de oaie au mireasma dulce si energie calda, putand sa tonifice rinichii nostri, sa creasca semnificativ capacitatea sexuala si erectia penisului la barbatii complexati.

Asadar, sa privim cu respect, dar si cu intelepciune, mielul, pe fratele sau mai mare - berbecul - si pe blanda sa mamica.