Dementa, rezultatul celui de-al doilea Razboi Mondial

Aceasta este concluzia unui studiu realizat in Marea Britanie si facut public zilele acestea intr-o conferinta care a avut loc in orasul York, din Anglia. Specialistii care au luat parte la eveniment sustin sus si tare ca, daca vorbim despre sanatatea mintala, cel mai ravasitor efect este Alzheimer-ul. Dr. Karen Ritchie, medic in cadrul Institutului National de Cercetare din Franta sustine aceasta teorie, spunand ca nu mai putin de 700.000 de oameni din Marea Britanie sufera de aceasta maladie.

"Oamenii care au trait in perioada respectiva, care au suferit in urma Blitz-ului (atac armat declansat de nazisti in perioada 7 septembrie 1940 - 10 mai 1941) au fost supusi unui stres greu de imaginat, si-au pierdut casele, vietile le erau puse in pericol chiar si de cei care pana nu demult le-au fost vecini", declara dr. Richie, citata de Dailymail.co.uk.

"Cei care prezinta in acest moment cele mai puternice simptome de dementa, sunt cei care au suferit cel mai mult in perioada respectiva", continua medicul. Acelasi medic spune ca efectele sunt ireversibile si ca, cel mai bine pentru acesti oameni, era sa primeasca ajutorul si suport medical la vremea respectiva cand aveau 10 sau 20 de ani, nu acum cand au 65.

Una dintre motivatiile solide care o fac pe Karen Richie sa sustina aceasta teorie, se gaseste in baza studiului la care a luat parte. Ea spune ca printre subiectii analizati au fost si veterani de razboi si ca acestia, spre deosebire de semenii lor de aceeasi varsta care nu au luat parte la ostilitati, prezinta simptome de dementa, in numar mult mai mare. "Cercetarile pe care le-am facut in randul veteranilor de razboi ne dau dreptul sa sustinem aceasta teorie", precizeaza medicul.

Ce s-ar intampla daca am fi obligati sa trecem prin acelasi gen de traume astazi?

Aceasta a fost cea de-a doua intrebare majora pusa in discutie in cadrul conferintei care a avut ca subiect dementa. "Noi cei care ne-am nascut in generatia post-razboi am avut norocul sa nu trecem prin aceste traume, dar ce s-ar intampla daca am fi pusi intr-o asemenea situatie? Am rezista psihic?", se intreba dr. Karen Richie.

Raspunsul, usor cinic, a venit chiar de la ea: "Suntem ca papusile rusesti. S-ar putea ca micutul pe care-l purtam sau il vom purta in pantece sa prezinte factori de risc, in acest sens". Pe de alta parte, tot dr. Richie a tinut sa precizeze ca trupele de acum sunt mult mai bine pregatite, la capitolul psihic, pentru asemenea momente. In zilele noastre, pregatirea militara presupune si pregatire psihologica.