Ce inseamna "acasa" pentru fiecare dintre noi? Ne vine in minte un loc, un oras, un sat, o casa? Niste oameni

Toata lumea cunoaste expresia: "Nicaieri nu e ca acasa". Ea se refera la un "bine" pe care nu-l gasim nicaieri in alta parte in pofida confortului, luxului, distractiilor sau atractiilor din alte locuri pe care le vizitam.

Dincolo de un loc real, cu caracteristicile sale, oameni, obiecte, etc., este un loc in interiorul nostru, loc in care salasluiesc vise, amintiri, sperante, suferinte, regrete, bucurii. A te simti ca acasa inseamna a te simti in largul tau, a te putea exprima in voie. Acest lucru este valabil inca din copilarie. Intalnim adesea copii care mananca doar acasa, dorm doar la ei in patut, care sunt dependenti de "acasa". In cazuri extreme, putem vedea copii care merg la toaleta doar acasa, fac diferite activitati doar acasa si nicaieri in alta parte. Aceasta poate reprezenta o piedica in adaptarea copilului la gradinita, la a sta in alte familii, la a calatori sau la schimbari de domiciliu, amenajari in casa etc.

Vedem zilnic copii care spun: "Mama, vreau acasa", fie cand se sperie, fie cand nu le convine ceva, fie cand acasa ii asteapta ceva placut. Asta inseamna ca inca de la o varsta foarte frageda, "acasa" este un spatiu al sigurantei, al starii de bine, un refugiu din calea neplacerilor sau pericolelor.
La polul opus gasim insa si copiii, adolescenti sau chiar adulti pentru care "acasa" are o conotatie negativa. "Vreau sa plec de-acasa", "Iar va trebui sa merg acasa", "Acasa nu am avut ce mi-am dorit".

De asemenea, plangerile parintilor referitoare la comportamentul copilului acasa (nu asculta, nu doarme, nu isi gaseste nimic de facut, etc.) ne sesizeaza o problema. Am putea discuta despre ea pornind de la cateva intrebari: "Ce se intampla acasa?", "Ce este neplacut, de evitat acasa?", "Cum si-ar dori persoana sa fie acasa?"
 
In mod sigur pentru fiecare, "acasa" este un loc incarcat de semnificatii si de trairi intense, pozitive si negative. Un fel de centru al universului pentru copiii care petrec acolo cea mai mare parte a timpului si un spatiu care ramane central in interiorul nostru. Asta face ca lucrurile bune sa fie simtite ca "mai bune" si cele rele ca "mai rele" decat sunt in mod real. Ca si cum am fi sub actiunea unui catalizator. Pentru cei care au un "acasa bun", toate relele se sterg sau se minimizeaza. Pentru cei care au un "acasa rau", toate trairile placute tind sa fie ingropate de cele neplacute.

"Acasa" mai inseamna si "impreuna", in sensul unui tabloul care curpinde toata familia, mai multe generatii, activitati in comun, sarbatori, momente petrecute unii langa parinti, copii, bunici, frati si alte rude. Mai toti ne raportam inconstient la un astfel de "acasa" chiar daca l-am trait, chiar daca doar l-am visat.

Frecvent auzim dorinte exprimate de adulti in urmatorul mod: "As fi vrut ca acasa sa fie... dar nu a fost. La mine acasa va fi asa cum mi-am dorit cand eram acasa la ai mei". Este o tendinta reparatorie, de a avea mai tarziu ceea ce nu am avut atunci, de a face singuri ceea ce nu am primit, de a da copiilor nostril si noua insine ceea ce altii nu ne-au dat.

Un alt aspect care merita luat in discutie este ca acest "acasa" este adesea o metafora pentru relatiile din familie. O persoana intarzie acasa sau pleaca de acasa, refuzand de fapt relatia cu cineva de acasa. Acest lucru este insa suficient de departe de constiinta si doar intr-un demers terapeutic, poate fi exprimat ca atare in cuvinte. Cel mai adesea sunt gasite diferite pretexte pentru lipsa de acasa sau fuga de acasa. Doar cand ele nu mai sunt suficiente, ajungem sa ne punem intrebarea cu care am inceput acest articol: "Ce inseamna acasa?"

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI