Incercam sa abordam problema delicata a certurilor dintre parinti din perspectiva copiilor. Ce vad copiii? Ce aud? Ce inteleg? Ce simt? Ce fac? Atunci cand parintii lor se cearta...

De multe ori parintii cred ca cei mici nu aud, nu inteleg sau nu sunt afectati de discutiile lor in contradictoriu sau de violenta verbala sau chiar fizica. "Ce stie el? E mic, nu pricepe." este replica cea mai frecventa cu care parintii se scuza ca i-au facut pe copii martori la disputele lor. Altii sustin ca este bine ca cel mic sa auda "ca sa stie" si nu se feresc de copil ba chiar il si implica, asa cum se intampla in deloc rarele situatii in care micutul este pus sa aleaga intre mama si tatal sau.

Poate unii dintre cei care citesc acum, isi amintesc de momentele in care au asistat, copii fiind la certurile dintre parinti sau alte rude. Frecvent in psihoterapie apar astfel de amintiri, unele dintre ele foarte traumatice. Ce vad copiii in astfel de scene? Isi vad parintii altfel decat de obicei, vad furia lor exprimata de figura si gesturile lor la care cei mici sunt foarte sensibili. Vad manifestari violente, gesturi pe care vor tinde sa le repete la randul lor in momente de enervare. Vad imposibilitatea de a se controla a celor mari, ceea ce ii sperie.

Ce aud copiii cand parintii se cearta? Aud tipete, plansete, reprosuri. Sesizeaza emotiile din tonul vocii si sunt ingroziti de ele. Aud chiar daca parintii lor cred ca dorm sau sunt in alta camera. Sunt parinti care spun: "Copilul nu stie nimic, era in camera lui", ceea ce nu e chiar asa...

Ce inteleg copiii din cearta parintilor? Desi nu inteleg cuvintele, nu le stiu sensul, acest lucru nu este unul imbucurator ci mai degraba ingrijorator. Pentru ca un continut este cu atat mai traumatic cu cat este mai lipsit de sens. Copiii nu inteleg ce se intampla, nu pot da un sens la ceea ce vad si aud. Scenele raman la fel de incarcate asa cum au fost atunci. Multe lucruri de mai tarziu le pot readuce in constiinta. Sunt acele lucruri de care ne este teama fara motiv, ca atunci cand nu suportam tonul ridicat sau anumite gesture fara sa avem o explicatie pentru asta si fara san e putem invinge teama.

Ce simt copiii? Teama, abandon, revolta , tristete, zadarnicie, disperare, durere de diferite tipuri, stari de rau. O parte dintre aceste stari pot aparea si in alte momente ulterioare. Uneori parintii se plang ca de la un timp copilul vomita, are enuresis, acuza dureri de cap sau are alte suferinte somatice da carora nu li se gaseste nicio cauza organica. La o investigatie psihologica atenta se vede ca aceste tulburari au debutat dupa unul sau mai multe episoade traumatizante pentru copil in care au avut loc certuri intre parinti.

Ce fac cei mici in aceste situatii? Unii se ascund de frica, altii se reped sa il apere pe unul dintre parinti sau sa-i impace. Unii plang, altii tipa, unii amutesc de frica, altii asteapta sa se termine. Sunt copii care pleaca de acasa cand parintii se cearta, altii se baga in cearta lor, altii profita de ostilitatea dintre parinti si cer unuia ceea ce celalat le-a refuzat.

Ce fac parintii? Sunt adulti care se cearta in fata copilului, ignorand prezenta lui. Ei sunt atat de absorbiti de starea lor, de furie, de iritare incat nu se gandesc nicio clipa unde este copilul, ce face, ce aude, cat de tare il afecteaza. Altii trimit copilul la el in camera sau amana discutia pentru mai tarziu cand copilul va dormi. Acestia sunt constienti de impactul pe care il are un astfel de moment asupra micutului dar nu banuiesc ca cei mici aud si inteleg mai multe decat cred parintii lor.

Asa cum spuneam mai devreme, in discursul persoanelor care solicita o psihoterapie sau o consiliere psihologica apar foarte frecvent referiri la discutiile dintre parinti, certuri, scene violente fizic si verbal. Ei nu doar ca nu au uitat dar au la fel de vie in memorie respectivele cuvinte auzite atunci chiar daca pe atunci nu le stiau sensul. De asemenea, starea pe care o incercau cand erau mici, spaima, nesiguranta, neincrederea in ei insisi si in adultii de langa ei, tristetea, neputinta in fata celor mari si a gesturilor lor.

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI