Unii sustin ca jocurile sunt pentru a ne distra, altii ca sunt o activitate specifica in copilarie, caracterul relaxant ar fi un alt raspuns... Sa ne gandim la inceput de ce se joaca cei mici si care este utilitatea jocurilor lor. Ei reproduc in joc activitatile adultilor. Conduc masini, imbraca papusi, construiesc case, sunt doctori, astronauti, inventatori, profesori, sportivi.

Unii sustin ca jocurile sunt pentru a ne distra, altii ca sunt o activitate specifica in copilarie, caracterul relaxant ar fi un alt raspuns... Sa ne gandim la inceput de ce se joaca cei mici si care este utilitatea jocurilor lor. Ei reproduc in joc activitatile adultilor. Conduc masini, imbraca papusi, construiesc case, sunt doctori, astronauti, inventatori, profesori, sportivi.

Toata copilaria si adolescenta auzim intrebari cum ar fi: "Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?", "Ce meserie ti-ar placea sa ai?". Copiii se gandesc la aceste lucruri si isi imagineaza cum va fi viata lor de adulti. Meseria dorita se schimba de-a lungul varstelor, in functie de idealul copilului si de placerile lui. De la balerina si pilot de curse, ajungem la invatatoare, pictorita sau constructor de masini, apoi la avocat, director, doctor, mecanic auto, uneori la "inginer ca tata", "designer ca mama", "croitor ca unchiul", ceea ce arata o identificare cu persoana respectiva si dorinta copilului de a-i urma exemplu.

Pe tot parcursul copilariei, pubertatii si adolescentei, ne construim identitatea si personalitatea, aflam ce ne place, ce putem si ce vrem, ce este in acord cu realitatea din jurul nostru si ne hotaram pe ce cale o luam. Se construiesc interese, competente, hobby-uri, se dezvolta abilitati, se ivesc talente in diferite domenii.

Ce participa oare la construirea si aparitia lor?

Mai intai relatia cu parintii, apoi cu alti adulti importanti, cum ar fi rudele sau profesorii, apoi diferite modele pe care copii si adolescentii le au, cum sunt cantareti, actori, scriitori, sportivi, inventatori, exploratori, chiar informaticieni sau oameni de afaceri. O influenta considerabila o au si colegii, prietenii, vecinii, locul in care traieste, atmosfera din scoala, de acasa, din jur.

Ce rol ocupa in acest context jocurile pe calculator?

Observam ca ele apar adesea ca o opozitie fata de parinti sau de adulti in general, ca o cautare a altor modele, a unei alte vieti, a altor variante. Multe dintre ele sunt niste vise pe care le avem cu totii si asta face ca aceste jocuri sa aiba atat de mare succes atat la copii cat si la adolescenti si adulti. Inseamna ca exista vise care nu dispar niciodata. Sa luam un exemplu pe care il gasim in mai multe jocuri: Robinson Crusoe, adica a trai intr-un mod de viata primitiv, pe o insula initial pustie, pe care trebuie sa vanezi pentru a manca, sa plantezi legume, sa construiesti colibe sau case. E o fantasma de atotputernicie si de a face activitati care au disparut demult din viata noastra: a face focul, a vana, a construi, a te lupta cu dusmanii, a construi o barca si a naviga, a pescui, a folosi oportunitatile naturii, a te apara de ea atunci cand se dezlantuie. Cu atat mai fascinant daca jocul este in retea si altii sunt in aceeai situatie, se formeaza o comunitate, ai carei membrii se ajuta sau se razboiesc, unii obtin suprematie asupra altora, ii pun la munca, se lupta cu ei, coopereaza pentru a realiza impreuna ceva important pentru toti.

Putem lua insa exemple de jocuri mai simple in care copiii aleg culoarea masinii cu care vor sa intre intr-o cursa, cauciucurile sau traseul, aleg hainele papusilor, mobileaza o casa, cultiva flori, spala caini si pisici si cate si mai cate. Toate sunt exemple de activitati si de munci pe care ei si le doresc si isi realizeaza aceasta dorinta jucand jocul respectiv.

Si cei mari se joaca...

Am vorbit intr-un alt articol despre cum adopta copiii roluri din povesti si desene animate si cum reproduc in jocul lor actiuni din filme si povesti. Cei mici adora sa aiba costum de Spiderman, de Alba ca Zapada, de Barbie, de Sportacus. Tot asa, cei mari isi construiesc un avatar asa cum vor sa arate in joc. De la culoarea parului, tipul costumului si al armurii, armele detinute, accesorii pana la meserie, tinutul in care traieste si animalele cu care se razboieste, toate pot fi alese pentru a conferi o magine si o personalitate cat mai completa, care la randul ei va face jocul cat mai real. Progresele facute in animatie si programare ne ofera peisaje de basm si posibilitati multiple de lupta, constructie, interactiune. Pe langa alegerea infatisarii, copiii si adolescentii isi stabilesc si competentele, puterile, abilitatile si cauta sa le mareasca, sa obtina puncte, sa treaca la un nivel superior, sa-si pune in valoarea inteligenta si spiritul de observatie, timpul de reactie, sa profite de oportunitatile pe care le au in joc, sa se fereasca de pericole, sa decida cand sa intervina si cand sa astepte un moment mai bun. E ca si cum ar construi o viata si ar testa daca se descurca acolo.