Pentru parintii care au mai multi copii sau care sunt in asteptarea celui de-al doilea, este un subiect despre care ar vrea sa stie mai multe. Multi dintre ei sunt nemultumiti de certurile sau bataile dintre copiii lor, de comportamentul lor care nu se dovedeste a fi "de frati".

Haideti sa incercam impreuna sa ne dam seama cum sa-i determinam pe copiii nostri sa comunice bine cu fratii si surorile lor, indiferent de numarul sau varsta lor.

Acei dinte voi care aveti frati sau surori ne pot ajuta spunandu-ne ce relatii au avut in copilarie si cum au evoluat ele de-a lungul anilor. Fireste ca exista cazuri foarte fericite cand fratii se intalnesc, sunt apropiati, se ajuta chiar daca sunt la departare cat si unele mai putin placute in care se cearta, nu-si vorbesc sau chiar nu mai stiu nimic unii despre altii.

Multi parinti cultiva un model al comunicarii intre fiecare copil si parinti astfel incat implicit exclud relatiile dintre copii. "Daca iti face ceva, vino si spune-mi mie ! ", " Lasa-l in pace, vino la mine !" etc. Astfel copiii se vor duce separat la parinti sa li se faca dreptate, vor vorbi despre frate sau sora dar niciodata cu acesta.

Un al model este cel practicat odinioara cand existau multi copii in familie si era nevoie sa se descurce singuri. Astfel cel sau cea mai mare avea grija de cei mai mici si atunci cand unul avea nevoie de ajutor, ceilalti veneau sa i-l ofere. Si atunci erau dispute care sunt de altfel inevitabile in orice relatie umana dar ceea ce este important este ca existau relatii complexe intre frati si nu doar cu adultii care adesea erau ocupati cu alte treburi.

Multe mamici intreaba ce sa faca cu gelozia aparuta la nasterea unui al doilea copil. Cel mare incepe sa regreseze, face din nou pipi pe el, vrea sa primeasca biberon ca cel mic, plange din orice, nu mai vrea la gradinita, se manifesta agresiv fata de bebelus.  Este un moment dificil pentru el prin care spune ca vrea sa-si pastreze locul, sa fie in continuare iubit si ca este gelos ca toata lumea este in jurul patutului bebelusului, ca mama sta cu cel mic tot timpul.

Ca sa nu creada ca e mai bine sa fii mic, este de dorit ca parintii sa isi utilizeze creativitatea din plin si sa ii propuna tot

  felul de activitati placute, "de copil mare". Fireste ca ele vor fi in concordanta cu personalitatea copilului, cu dorintele sale, cu priceperea si nevoiele varstei. De asemenea, unii copii nu accepta usor sa dea din jucariile lor de cand erau mici fratelui sau surorii. Acest aspect trebuie tratat cu tact pentru a nu-i da impresia ca toate lucrurile lui vor fi luate si date celui mic.

Pentru unii copii, nasterea fratelui sau surorii este simultana cu multe alte schimbari, ceea ce face situatia si mai greu de suportat. Mama lipseste cateva zile, unii parintii chiar lasa copilul mai mare la bunici cateva saptamani, se fac schimbari in casa etc. Uneori este de preferat ca aceste schimbari sa fie esalonate pe un interval mai mare de timp si copilul sa fie pregatit pentru ele. Parintii sa discute despre ce va urma, sa faca cu el cumparaturi pentru cel mic dar sa primeasca si el obiecte noi, sa fie cooptat in ingrijirea celui mic, sa-si viziteze mama si fratele sau surioara la spital.

Astfel noul copil nu va intra in casa ca un rival si ostilitatea va fi mai mica. De asemenea, prezenta mai multor copii in casa alturi de frati este benefica pentru ca astfel relationarea dintre ei va fi mai complexa si mai diversa. Cel mic nu va fi mereu cel mai mic, cel mai neastamparat isi va "gasi nasul" in persoana unui verisor sau a unui vecin.

 Psiholog Anca Pietraru

Puteti discuta cu autorul AICI