Succesul din spatele esecului
“Esecul este o experienta capitala si fecunda”, scria Cioran in “Tratat de descopunere”.
“Esecul este o experienta capitala si fecunda”, scria Cioran in “Tratat de descopunere”. Dar, inainte sa poti aprecia beneficiile, trebuie sa depasesti senzatia de frustrare, enervarea, depresia, senzatia de vinovatie, rusinea si umilinta, angoasa si teribilul senstiment de neputinta care, toate, insotesc esecul. Afectiv sau profesional, esecul este la fel de dificil de suportat.
Este o rana psihica si sufleteasca care, dupa modelul oricarei alte rani, are nevoie de timp pentru a se vindeca. Important, pentru a ajunge la beneficiile de care vorbea Cioran, este sa gasesti puterea si energia – tu cu tine, fata in fata – de a transforma durerea intr-o lectie de viata.
“Cea mai buna cale prin care poti depasi un esec este acceptarea unei perioade de doliu. Un doliu psihic”, afirma Jane Turner, psihoterapeut specializat in dezvoltarea personala si profesionala, in cartea “Cine suntem noi?”.
Prin doliu, ea intelege retragere, rezerva in manifestari, analiza interioara. „Perioada de doliu este o perioada de menajare, de protejare a propriei fiinte. Este calea pentru etalarea unui nou eu”, explica Turner.
“Doliul intern este faza care precede procesul de restauratie. Dar, atentie, nu este chiar asa de usor pe cat pare. Ideal este ca 'esec' sa fie un cuvant care sa-ti lipseasca din vocabular. Beneficiile trecerii printr-un esec major se vad tarziu si inseamna experienta de viata, dar drumul 'dincolo' de esec este greu si implica multa suferinta, dar si vointa, ambitie si exacerbarea orgoliului propriu”, afirma Jane Turner.
“Nu te feri sa spui 'nu sunt buna de nimic', dar nu o repeta prea des, pentru ca este posibil ca, in final, chiar sa crezi ca nu esti buna de nimic”, concluzioneaza Jane Turner.
Psihoterapeutul spune ca, inainte de a-ti plange de mila, sa te gandesti care sunt motivele, care este contextul si care au fost factorii favorizanti care te-au adus in fata esecului.
“Se spune despre catastrofe ca nu vin pur si simplu, ci ca sunt consecinta unei serii de elemente care contribuie la producerea lor. La fel este si in cazul unui esec. Exista o serie de factori care il determina, il provoaca, il anticipeaza. Toate aceste elemente trebuie analizate si evaluate pentu ca altfel esecul nu te va ajuta cu nimic. Daca depasesti aceasta faza, se poate spune ca ai castigat, de pe urma esecului, o experienta care te va pune la adapost, mai tarziu, in situatii asemanatoare”, spune Jane Turner.
Turner spune si ca trebuie sa accepti esecul ca fiind al tau. Tu l-ai creat, tu l-ai produs, asa ca trebuie sa-l suporti. Nu da vina pe altii. Indulceste etapa, intrebandu-te daca obiectivele pe care ti le-ai propus nu depaseau capacitatea si puterea ta. Analizeaza ce si unde nu a mers si incearca sa-ti raspunzi la intrebarea: Cum folosesc aceasta situatie neplacuta pentru a obtine, data viitoare, beneficii?
Un fel de doliu intern
Este o rana psihica si sufleteasca care, dupa modelul oricarei alte rani, are nevoie de timp pentru a se vindeca. Important, pentru a ajunge la beneficiile de care vorbea Cioran, este sa gasesti puterea si energia – tu cu tine, fata in fata – de a transforma durerea intr-o lectie de viata.
“Cea mai buna cale prin care poti depasi un esec este acceptarea unei perioade de doliu. Un doliu psihic”, afirma Jane Turner, psihoterapeut specializat in dezvoltarea personala si profesionala, in cartea “Cine suntem noi?”.
Prin doliu, ea intelege retragere, rezerva in manifestari, analiza interioara. „Perioada de doliu este o perioada de menajare, de protejare a propriei fiinte. Este calea pentru etalarea unui nou eu”, explica Turner.
“Doliul intern este faza care precede procesul de restauratie. Dar, atentie, nu este chiar asa de usor pe cat pare. Ideal este ca 'esec' sa fie un cuvant care sa-ti lipseasca din vocabular. Beneficiile trecerii printr-un esec major se vad tarziu si inseamna experienta de viata, dar drumul 'dincolo' de esec este greu si implica multa suferinta, dar si vointa, ambitie si exacerbarea orgoliului propriu”, afirma Jane Turner.
“Nu te feri sa spui 'nu sunt buna de nimic', dar nu o repeta prea des, pentru ca este posibil ca, in final, chiar sa crezi ca nu esti buna de nimic”, concluzioneaza Jane Turner.
Transforma-l intr-o experienta
Psihoterapeutul spune ca, inainte de a-ti plange de mila, sa te gandesti care sunt motivele, care este contextul si care au fost factorii favorizanti care te-au adus in fata esecului.
“Se spune despre catastrofe ca nu vin pur si simplu, ci ca sunt consecinta unei serii de elemente care contribuie la producerea lor. La fel este si in cazul unui esec. Exista o serie de factori care il determina, il provoaca, il anticipeaza. Toate aceste elemente trebuie analizate si evaluate pentu ca altfel esecul nu te va ajuta cu nimic. Daca depasesti aceasta faza, se poate spune ca ai castigat, de pe urma esecului, o experienta care te va pune la adapost, mai tarziu, in situatii asemanatoare”, spune Jane Turner.
Asuma-ti responsabilitatea esecului
Turner spune si ca trebuie sa accepti esecul ca fiind al tau. Tu l-ai creat, tu l-ai produs, asa ca trebuie sa-l suporti. Nu da vina pe altii. Indulceste etapa, intrebandu-te daca obiectivele pe care ti le-ai propus nu depaseau capacitatea si puterea ta. Analizeaza ce si unde nu a mers si incearca sa-ti raspunzi la intrebarea: Cum folosesc aceasta situatie neplacuta pentru a obtine, data viitoare, beneficii?
Citind acest articol, imi pare ca a fost scris cumva special pentru mine. :) Dar ce te faci cand esecul nu ti se datoreaza tie ci mai degraba altora, ce te faci cand esti o victima a intrigilor puse la cale de altii pentru a te aduce in starea de esec ? cum sa poti scapa in primul rand de statutul de victima care se intipareste adanc in suflet si in minte?? cum sa scapi de toata durerea, frustrarea, dezamagirea, frica si dipserarea care toate se inlantuie intr-un cerc vicios din care ai senzatia acuta ca nu mai cum sa iesi niciodata ??!! Durerile mari, acelea care care te schimba la interior si nu neaparat in bine, durerile acelea care te fac praf pe dinauntru, nu reprezinta nimic constructiv. Din propria experienta, va pot spune ca nu am invatat nimic din loviturile pe care le-am primit cu varf si indesat in ultima vreme ; ce poti sa inveti din durere si disperare ?!! Inveti doar sa-ti pierzi increderea in tine, in fortele si capacitatile tale. O lectie mult prea dura pentru gustul meu, as zice..... Mi se pare naiv si sarcastic in acelasi timp sa vorbesti despre succesul din spatele esecului. Este ca si cum ne-am minti singuri ; este si asta o forma de autoaparare probabil.... Si ca sa fim in ton cu articolul, o sa inchei tot cu un citat din Cioran : "Sînt experienţe cărora nu le mai poţi supravieţui. După ele, simţi cum orice ai face nu mai poate avea nici o semnificaţie. Căci după ce ai atins limitele vieţii, după ce ai trăit cu exasperare tot ceea ce oferă acele margini periculoase, gestul zilnic şi aspiraţia obişnuită îşi pierd orice farmec şi orice seducţie. "
Interesanta povestioara cu soricelul