Avem o relație de aproape doi ani și ne mergea bine până în seara aia când ne-am întors din club, cam afumați amândoi, și s-a petrecut nenorocirea. Am început să ne sărutăm, să ne dezbrăcăm, dar eu am adormit. Sau leșinat, nu sunt sigură, oricum e clar că eu nu-mi amintesc nimic după acel moment.

A doua zi m-am trezit cu niște urme dubioase pe corp, de parcă m-ar fi forțat, și cu dureri în zona genitală. Mă violase profitând de faptul că nu eram trează și capabilă să mă opun, făcându-mi chestii pe care nu le pot descrie aici, dar pe care le-am refuzat de fiecare data când am făcut sex consimțit cu el.

Când l-am întrebat ce s-a întâmplat a negat, spunând că totul a fost ok, și că nu-mi amintesc eu, dar ne-am distrat de minune. M-am simțit ca dracu, pe de-o parte pentru că nu mi s-a întâmplat niciodată să adorm sau să nu știu de mine în timp ce eram cu un bărbat, deci cumva m-am simțit și vinovată. Dar pe de altă parte senzațiile pe care le aveam și modul în care mă simțeam fizic mă făceau să cred că niciodată n-aș fi acceptat de bună voie ca el să-mi facă lucrurile alea. Deci trebuie că a făcut-o în timp ce eu eram „absentă”.

Nu aveam însă cum să dovedesc asta și o vreme nu am mai insistat. Senzația de ciudat în relația noastră a persistat și la nici o lună de la treaba asta am constatat că sunt însărcinată. Or noi făcusem întotdeauna sex până atunci cu prezervativ. Și nici nu se punea problema să facem un copil. Suntem prea tineri, nu avem de niciunele, stăm cu chirie și încă nu suntem siguri că … suntem sau vom fi o familie.

Eu una nu mai sunt sigură deloc că mai vreau să fiu cu el după asta. Deși cmportamentul lui e absolut ok, era și înainte, e și după seara aia. Se poartă frumos cu mine, dar acel gând că a profitat de mine în acel moment de slăbiciune nu-mi dă pace și mă sâcâie. Cum pot să rămân alături de un om care a făcut așa ceva? Practic m-a violat, chiar dacă eu nu pot demonstra asta. Iar sarcina o dovedește. Nu aș fi acceptat niciodată să o facem fără prezervativ.

Ne-am certat urât când am aflat de sarcină, el încearcă să fie împăciuitor spunând să ne căsătorim și să facem copilul, însă nu pot să fac asta. Nu pot să cresc un copil cu un om în care nu mai am încredere. Mi-e teamă și nu știu ce să fac mai departe. Ajutați-mă cu un sfat, vă rog.  
 
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.

Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.