Obezitatea, ca tulburare alimentara sau endocrina, a intrat de mult in atentia specialistilor.

Milton Crickson a utilizat termenul de "ancorare" pentru a descrie asocierile dintre diversele modalitati senzoriale, ca si acelea de "gust-simt". De regula, termenul "simt" este reprezentat de un sentiment interior care poate insemna bucurie, anxietate, teama, in timp ce termenul "gust" tine de o informatie provenita prin canalele senzoriale obisnuite. Ancorele nu sunt prin ele insele nici pozitive, nici negative, ele existand doar pentru a creste eficienta proceselor informationale de luare a deciziilor.

Pacientii cu deprinderi gresite isi spun adesea in gand: "ma uit la ceas, vad ca este ora 19 si mi se face foame, desi am luat pranzul foarte tarziu".

In cazul acestor pacienti este foarte important ca terapeutul sa investigheze modul in care s-a realizat ancorarea in cadrul comportamentului problema.

Obiectivul evaluarii initiale consta in a obtine informatii cu privire la problemele pacientului, informatii care vor fi utilizate in cursul hipnoterapiei.

Bandler a utilizat in psihoterapie principiul ancorarii, care consta in asocierea unor stari afective pozitive - sentimentul de forta interioara, starea de relaxare, sentimentul auto-controlului, cu modelul dezirabil de comportament, care inlocuieste modelele patologice de conduita.

Acest obiectiv este atins prin modificarea sistemelor interne de reprezentari. De exemplu, in cazul obezitatii, transa poate fi adancita prin intermediul sugerarii unor experiente senzoriale, vizuale si sinestezice legate de prezenta in locul respectiv.

Terapeutul va observa modificarile de pozitie, ale coloratiei pielii, modificarile ritmului respirator, modificari ce ar putea indica faptul ca pacientul se imagineaza pe sine ca pe o persoana sigura pe sine.

Procedeul ancorarii creeaza la pacient o relatie intre reprezentarea mentala a unei situatii si o anumita stare afectiva propusa de catre psihoterapeut.

O problema apare in cazul pacientilor care au dificultati in a-si aminti o perioada in care s-au simtit puternici, increzatori. De regula, asemenea probleme apar la depresivi care au obiceiul sa ignore experientele pozitive, acordand o atentie exagerata celor negative.

In astfel de cazuri, terapeutul trebuie sa conduca discutiile incat sa nu permita pacientului focalizarea asupra negativului. O metoda eficienta pentru astfel de pacienti consta in a le cere sa se identifice cu alte persoane si sa retraiasca mintal experientele lor pozitive.

De exemplu, o persoana obeza, anagajata intr-un program terapeutic de scadere in greutate, poate fi solicitata sa-si imagineze in stare de hipnoza ca este subtire, sanatoasa, in cea mai buna forma fizica si ca se afla pe plaja purtand costumul de baie favorit.

Acest procedeu constituie la cresterea motivatiei pacientului in directia schimbarii.