Cum imi pot da seama ca ma insala?
Dupa parerea mea, pusa astfel, intrebarea sufera un viciu de logica. Mai concret spus, daca relatia voastra este ok si nu ai niciun motiv sa te gandesti ca partenerul te insala, e pur si simplu inutil, deplasat si distructiv sa incepi sa cauti indicii care sa deconspire o infidelitate imaginara. Practic, iti autosabotezi viata, linistea sufleteasca si increderea reciproca dintre voi.
Invers, daca relatia voastra "scartaie" si niciunul dintre voi nu pare dispus sa vorbeasca despre problemele pe care le aveti ori sa incerce sa remedieze in vreun fel situatia, iar aceste aspecte sunt motive suficiente pentru a-l suspecta de infidelitate - pentru probarea careia ai strans deja si unele indicii - probabil ca asa si este, drept pentru care intrebarea se goleste de continut.
Cum putem trece peste pierderea unei sarcini?
O sarcina pierduta e un accident dureros in viata oricarui cuplu care isi doreste sa-si implineasca dragostea, sperantele si visele printr-o noua viata, care sa le semene si sa le apartina. Si nu cred ca poate determina sfarsitul unei relatii in care partenerii au "crescut" unul langa altul, pana la maturitatea deciziei de a avea un copil. Ambii parinti sufera, poate diferit, dar la fel de intens, desi, uzual, in astfel de situatii tindem sa acordam mai multa atentie mamei. Cu siguranta ca puteti trece si peste aceasta incercare a vietii, asa cum ati procedat si in alte situatii in care v-a fost greu: impreuna! Si, fireste, incercand din nou.
Cum ii arat cat de important e pentru mine?
Cu oricare gand, zambet, atingere sau cuvant, prin care el se va simti inteles, acceptat, iubit. Cu fiecare gest care transmite increderea, siguranta si caldura pe care le simti in relatia voastra. Pe scurt, cu orice te-ar face fericita! In masura in care voi doi formati un intreg, el va intelege cat de important este pentru tine, tocmai pentru ca a devenit parte din tine.
M-a lovit o data. Daca o va mai face?
Discutati despre acest lucru, pentru a intelege, impreuna, radacinile ascunse ale unui astfel de comportament. Teama de recidiva este justificata, atata vreme cat a fost trecut pragul psihologic al primei palme. Din nefericire, violenta domestica, fie ea si numai de limbaj, a devenit un "loc comun" al zilelor noastre. Iar daca problemele de acest gen persista, va sugerez sa apelati la un specialist.
Cum il conving sa impartim sarcinile casnice?
Cu rabdare, cu tact si... cu mici recompense, indiferent cat de "dezastruos" indeplineste sarcinile la care te referi, mai ales la inceput. Exista barbati care considera ca rolul feminin in cuplu presupune si asumarea intregului set de indatoriri domestice, invocand modelul "femeii-eroina" preluat din familie, grupul de prieteni, literatura sau expectatii personale. Si "fluturat" asiduu de media, in reclamele la detergenti.
Cel mai bun lucru este sa vorbesti cu el si sa afli ce motive il determina sa considere sarcinile casnice prilejuri de enervare, oboseala, plictis sau chiar desconsiderare a "rolului" de barbat. Pe de alta parte, nu uita sa iei in calcul si sarcinile "extra-casnice" pe care le face (cumparaturi, carat de sacose, plata facturilor, schimbatul buteliei, reparatii prin casa, dusul si adusul copiilor la si de la scoala etc.) si pe care, poate, el nu ti le reproseaza daca nu le observi!
am avut o relatie de 3 ani jumate care nu sa terminat tocmai frumos l-am intalnit pe el care ma ajutat sa depasesc momentul suntem de 7 luni impreuna simt ca nu mai pot fara el ii simt lipsa cand nu e langa mine imi tresare inima in piept numai la gandul ca o sa-l vad problema e ca el este insurat de 12 anii casnicia lui nu mai functioneaza de foarte mult timp vrea sa divorteze dar momentan nu are putere ceva il retine imi spune sa am rabdare ca totul o sa fie bine si ca o sa fim impreuna ca ma iubeste si ca doar pe mine ma vrea am incredere in el eu am 25 ani si el 38 incerc sa il inteleg imi e greu nu pot sa il pun in situatia sa aleaga asta ne-ar strica relatia noastra...ce sa fac cum sa pot sa accept asta si cum sa mai am rabdare pana poate sa ieie o decizie
Eu sunt divortata de 4 ani am 2 fetite superbe,si nu credeam ca o sa mi mai refac viata cu altcineva dar am intalnit un barbat din alta tara suntem de 2 ani impreuna si vreau sa spun ca nu se compara cu barbati de la noi stie sa aprecieze si sa respecte femeia,plus ca se poarta cu fetitele de parca sunt ale lui,daca nu va mai simtiti iubite si respectate nu ar trebui sa traiti in trecut si sa aveti curajul sa o luati de la capat ca niciodata nu stii ce surprize iti rezerva viata
multumesc pentru sfat adik 0 raspuns daca lasa o femeie comentariu acesta ii raspundeati foarte repede asa sunt femeile ... infine succes ...
buna si va salut am 25ani sunt cu iubita mea de 4ani facem 5ani acum in noiembrie, am avut o relatie grea in care neam ascuns si ne ascundem de familia ei. mama a decedat in urma cu 4ani cu tata nu vorbesc cu fratele meu nu vorbesc .. tot din cauza acesttei relati ... insa eu si iubita mea ne iubim fenomenal de mult , dar ca deobicei este un dar ... tatal ei are probleme cu bani joaca la cazino a pirdut 2-3 case pe ea din vorbe urate nu a scoso cand a auzit k este cu mine , apoi am ales sa plecam de parte de ei suntem in afara romaniei pentru iubirea nostra .. eu am avut ideea, ea acceptat , apoi ea a inceput sa ii ajute cu bani eu nu muncesc doar ea munceste nu prea ne ajungem cu bani din 1200e platim chirie 550e plus mancare transport etc plus le trim 300e pe luna , eu nu sunt de acord pentru k vreau sa facem ceva pentru noi 2 apoi daca putem ajuta ok..insa ea nu prefera sa se certe cu mine imi da ocazi multe de ama purta urat cu ea de a injurao casa nu dau in ea fac asta ea ma provoaca . eu ce inteleg din relatia mea cu ea este ca ar renunta la mine pentru ei .. insa ce ma deranjeaza este k a cautato doar cand a avut probleme ei suntem de 1an plecati abia acum 2luni a vb cu ea este ok asa ceva? de ziua ei nici un msj cu la multi ani nimic nimic . are o casa aspus sa vina sa o vanda e pe numele iubitei mele . sa dus degeaba a chemat tigani acolo sa o oblige sa platesca 2mii de euro e corect ce sa intampla cu mine ....?: eu nu stiu ce sa fac pentru ca o iubesc dar nu mai suport situatia asta .. astept un raspuns multumesc mult pentru romanul meu :D sanatate nu mai bine iubitiva mult si respectativa bafta
SUNT VIVIANA AM 26 DE ANNI STAU CU UN BAIAT DE 3 ANI STAM IMPREUNA IN CASA CAND L AM CUNOSCUT ERA SINGUR MIA ZIS CA A FOST CASATORIT IN FINE DAR EL SI ACUM VB CU FOSTA SOTIE IN FIECARE ZI SI MINTE CA A DAT DIVORTUL INTRE TIMP EU AM AFLAT CA NU ESTE ADEVARAT NE CERTAM MEREU. NU AM INCREDERE NU COMUNICAM EL ARE 34 DE ANI CAND AJUNGE A CASA STA NU MAI CU TELEFONUL INCHIS FIECARE CUVANT AL SAU SIMT CA MA MINTE MA INSELAT DE NENUMARATE ORI SI AM AFLAT NU STIU CHIAR CE SA MAI FAC SI MINTE CEL PUTIN NU RECUNOASTE UN SFAT CINE IMI POATE DA MULTUMESC
eu am o relatie de 8 ani si o fetita de 3 ani si recunosc ca amandoi am trecut prin multe dar pentru ca amandoi eram intr-o depresie si nu stiam ce sa facem sa avem o familie fericita am stat de vorba despre fiecare aspect din viata noastra. nu trebuie sa te rusinezi cand stai de vorba cu el chiar si despre sex. iubitul meu s-a aratat fff incantat cand am discutat si akm avem o relatie nemaipomenita.discutam despre orice. important este sa sti sa il asculti si sa ii vorbesti la timp despre fiecare lucru care te deranjeaza iar el la randul lui te va intelege .comunicarea in familie este cea mai importanta la fel ca si intelegerea .
Buna tuturor! Sunt casatorita de 13 ani ,il iubesc si ma iubeste dar cred ca nu este suficient,am momente de disperare ,nu mai stiu cum sa ma mai comport,servici, casa ,doi copii. Situatia citeodata este alarmanta.nimic nu este bine atata timp cit sunt la serviciu sau nu stie unde sunt timp de un minut. Ca sa ma duc la baie , la servici trebuie sa-l sun ,ca sa ies sa cumpar o apa trebuie sa-l sun sun, trebuie sa/i raportey totul 24
Pur si simplu nu se maturizeaza! daca ar putea toata ziua sa se joace pe calculator, ar faceo! cand mergem la prieteni doar asta fac.se joaca pe computere.Sunt cu el de 6 ani dar nu vrea sa se maturizeze si sa ia viata in serios.Nu stiu ce sa mai fac!
Dupa o relatie de prietenie care a durat aproape 5 ani, ne-am casatorit. Daca inainte era o persoana care nu se enerva deloc, era bland, rabdator, increzator, afectuos, la un an de la casatorie a devenit aproape ne nerecunoscut. Ne certam din orice lucru minor, atunci cand am o parere diferita de a lui, daca se intampla sa uit un lucru spus de el, ma acuza ca nu i-am acordat suficienta atentie, daca nu impartasesc un principiu de-al sau, crede ca sunt orgolioasa. I-am reprosat ca s-a schimbat mult si ca nu l-am cunoscut suficient inainte de a ne uni destinele. Mi-a raspuns ca incapatanarea mea l-a determinat sa reactioneze astfel. M-am analizat de multe ori in relatia noastra de cuplu si ceea ce el numeste orgoliu este de fapt un alt mod de a vedea lucrurile. Pentru mine este f importanta libertatea de exprimare, impartasirea opiniei personale, chiar daca nu coincide cu felul meu de a gandi si ii respect dreptul la libera exprimare interlocutorului. Ce ma sfatuiti sa fac pentru a ne salva casnicia? Mi-e teama sa nu ajungem sa ne comportam ca doi straini si ulterior sa divortam. Il iubesc foarte mult si imi doresc sa redevina persoana calda si iubitoare din trecut!
eu am un pritene, dar tot timpul e suparat k nu am timp sa vb cu el, dar am, insa altadata trebuie sa merg undeva si programul se schimba putin, dar de aceea comunicam des si mult, insa nu ii place k nu vb cu el aproape toata ziua, dar mai trebuie si eu sa merg pe la sala, pe la meditatii (k ink sunt eleva), pe la colege, pe la un suc cu fetele, etc. deci nu k ma controleaza, ci se cam supara si intristeaza sau cade intr-o depresie. ce e de facut?
De ce intotdeauna sa stam cu frica,ca o sa ne lase si sa ii cocolosim,esti prietena sau sotia lui,nu mama si trevuie sa inteleaga asta,sa te vada asa cum esti si sa te respecte,nu sa stai ca proasta ca iti mananci nervi cu el.Iar in legatura cu comunicarea,adevarul este ca cu 90% din barbati nu poti tine o discutie,sau daca o tii tot el iese drept victima.Daca nu ii convine ca nu ai facut ceva,atunci sa te tina acasa,ca sa faci treburile casnice si sa ai timp si sa te aranjezi pt el bineinteles,ca daca nu apoi totul devine rutina si tu stau ca proasta la munca si la cratita si apoi nu esti buna ca mirosi a mancare.Deschide-ti bine ochi si daca va jigneste si in cel mai rau caz va bate nu stati sa suferiti,deoarece dupa o palma o sa vina si a 2-a s.a.apropo mi se par cei mai josnici barbati care dau in femei,daca tot te numesti barbat atunci pune-te cu cineva care are puterea ta...pupici si aveti grija de voi,voi sunteti pe 1 loc,nu stati sa suferiti ca pt voi nu sufera nimeni ;)
fetelor barbatii sunt precum copii cum ii educi asa ii ai.
BUNA.DESI SUNT CASATORITA DE PUTIN TIMP,AM INCEPUT SA OBSERV PE AN CE TRECE K NU MAI E CA SI LA INCEPUT.TOT TIMPUL ARE CEVA DE COMENTAT:K E VORBA DE MANCARE,K E VORBA DE CURATENIE.......LA ORICE.DESI LUCRAM AMANDOI,I SE PARE K ATUNCI CAND VINE DE LA LUCRU TOATE TREBUIE SA FIE LA LOCUL LOR,SA-I FIE MASA GATA...TOT.PANA INTR-O ZI CAND AM ZIS CA ASA NU SE MAI POATE.ASA K AM INTRAT IN GREVA:).TREI ZILE NU AM FACUT ABSOLUT NIMIC.NICI CURATENIE ,NICI MANCARE SI NICI VASE.IN PRIMA ZI NU AM VB CU EL,APOI A INCEPUT SA ISI REVINA.SPER SA IL TINA CAT DE MULT.DUPA GREVA TREBUIE SI O DISCUTIE ASA K INTRE ADULTI.NU TREBUIE SA NE LASAM,FIINDCA EI AU CRESCUT CU IMAGINEA PARINTILOR.EI AU DREPTUL SA VINA DE LA LUCRU SA MANANCE SI SA-SI PUNA FUNDU IN FATA TV-ULUI,INSA NOI TREBUIE SA FACEM DE MANCARE,SA SPALAM ,SA FACEM CURATENIE SI MAI AVEM UN SINGUR DREPT SA TACEM.VA PUP SI SA AVETI GRIJA DE VOI
de un pic de timp ma cam comport aiurea si numi dau seama ce e cu mn ce sfat miati da
buna,sunt cu un baiat de aproape un an si in ultimul timp a inceput sa scartaie relatia...el sta tot timpul la calculator,nu-mi mai acorda atentie...pur si simplu s-au schimbat multe...vreau sa-mi dati un sfat in legatura cu ce sa fac.multumesc frumos si astept raspunsul vostru
este la modul general deci nu sfatuiesc pe nimeni sa creada asa ceva si sa caute raspunsuri pe internet pentru ca fiecare pesoana este unica si nu poate fi cuprinsa in caracterizari generale care induc total in eroare
Mare dreptate aveti dregele mele si eu am parte de tot ce ati enumerat din cauza acelui personaj. Bine ar fi sa avem puterea sa luptam mai mult pt noi si impotriva lor.NU merita tot ce facem noi pt ei si nu meritam sa fim injosite .Prindeti curaj vorbiti fiti mai aspre ,trebuie sa fim mai tari si stiu ca fiecare avem puterea asta sa nu-i mai lasam sa faca chiar ce vor ei pt VIITORUL NOSTRU VAM PUPAT
Sunt casatorita de 8 ani si totul sa schimbat intre noi,eu eram calma s zimbitoare; el era mereu atent cu mine.Eu m am saturat de sacrifici el de cicaleala mea,ne iubim dare destul de greu in ziua de azi sa stai cu cineva,de multe ori deabia ne suportam pe noi insine dar apoi pe alti. Daca nu as avea copii poate ne desparteam de mult,cind ma supar pe el foarte tare si imi doresc sa plec de la elimi pare rau sa las in urma clipele frumoase petrecute impreunasi ne impacam.E greu sa convietuiesti cu cineva care are o alta educatie ,o alta parere despre viatadecit a ta.
interesant ceea ce scrieti voi si sunt deacord cu voi...numai ca nu toti barbati sunt la fel mai sunt si exceptii..dar majoritatea se comporta aidoma...pacat..nu apreciaza femeia in adevaratul sens al cuvantului...pt unii femeia e sclava barbatului...iarasi ma repet..pacat!!mare pacat
sunt de acord cu ce spun toti amicii de pe forum totul la inceput e un vis si apoi totul devine un cosmar nu stiu ce se intampla dar avem 4 ani de cand suntem casatoriti si totul s-a schimbat el nu mai este barbatul tandru si grijuliu pe care l-am cunoscut de ce trece timpul relatia se raceste ffffff mult nu stiu ce sa mai cred