Multe cupluri se plang ca nu mai au nici o emotie in cuplu, ca le trebuie ceva nou. Ros si Jeremy Holmes spun in cartea lor "Ecologia starilor sufletesti" despre plictiseala ca este "un gol interior care tanjeste sa fie umplut. Plictiseala este expectativa unui viitor interesant care nu vine niciodata".

"Multe sentimente si ganduri le lasam cumva nerostite, intrucat ne temem de cum vom reactiona noi la reactia partenerului. Nespunand ce imi doresc sau cum m-am simtit atunci cand vorbele sau gesturile celuilalt m-au ranit, cred ca lucrurile se vor aranja sau celalalt va citi in tacerea mea vorbitoare (incarcata cu nemultumire si respingere) suferinta sau asteptarile mele nerostite. De la tacerile imbufnate la terorismul relational nu este decat un pas". (J. Salome)

Cand relatia stagneaza sau apare plictiseala, de multe ori il acuz pe celalalt ca nu are grija de relatie sau de mine. "I-am spus sotului meu ca rup pisica". A-i spune celuilalt ca il parasesti este de multe ori un act de manipulare prin care cauti de fapt noi linii de forta in cadrul jocului patologic alimentat de dorinta de a-l domina pe celalalt. Acest joc apare atunci cand consider ca partenerul meu este responsabil de nevoile mele, de starea mea de bine.

Fereste-te de cuvintele care il pot rani pe celalalt, dar si pe tine. Cand simti ca ai putea polua comunicarea dintre tine si partener ca urmare a nemultumirilor acumulate in celelalte domenii ale vietii tale (profesie, relatii cu colegi, etc.), ia-ti o pauza si cauta sa intelegi ce ti se intampla. Acorda-ti timp sa revii la sentimente mai bune in ceea ce priveste propria persoana, facand acele activitati care te ajuta sa ai o buna dispozitie.

Daca nu reusesti sa te auzi pe tine, vei pastra acest sentiment ca nu esti inteles si fata de ceilalti, iar ei nu iti vor spune acele cuvinte pe care ai vrea sa le auzi.