Pe numele sau adevarat Helen Porter Mitchell, Nellie Melba a fost una dintre cele mai talentate si... nu iubite, ci adorate soprane ale tuturor timpurilor. S-a nascut in 1861 la Melbourne (oras de la care si-a "imprumutat" si pseudonimul cunoscut in intreaga lume), provenind dintr-o familie cu traditie muzicala. A urmat cursurile unei prestigioase scoli de fete, unde aptitudinile ei deosebite s-au facut remarcate imediat.

Viata ei a fost marcata de multiple furtuni si controverse, atat in plan personal, cat si profesional. S-a casatorit cu fiul unui baronet si au avut impreuna un copil. Insa, cu toate ca mariajul lor a durat "pe hartie" aproape 20 de ani, in realitate cei doi s-au separat dupa numai doi ani.

Nellie Melba nu era o persoana careia sa i se potriveasca statutul de femeie casatorita, dupa standardele (sau mai bine zis, rigorile) vremii. Acest lucru ar fi implicat sa fie casnica, sa nu iasa din cuvantul sotului sau si sa se dedice cresterii si educatiei copilului. Dar ea iubea aventura, calatoriile si, mai presus de acestea, isi dorea sa faca performanta ca soprana. Ceea ce a reusit, desi a fost "pusa la stalpul infamiei" de catre toate rudele sale, pentru ca si-a abandonat familia in favoarea carierei.

Destinul ei de soprana a inceput sa se contureze in anul 1886, cand a calatorit impreuna cu familia sa la Londra, intentionand sa se inscrie la o scoala de muzica. Neavand succes insa, a plecat la Paris, unde o cunoscuta profesoara de canto, Mathilde Marchesi, a audiat-o si a fost de acord sa-i indrume pasii, tot ea fiind cea care a convins-o sa adopte un nume de scena.

Restul este mai mult sau mai putin istorie, cum se spune... Nellie Melba a cantat pe toate marile scene ale lumii, fiind decorata de doua ori in Marea Britanie - aceeasi tara care ii refuzase initial dreptul de a se afirma ca atare.

Adorata si detestata...

In pofida vocii sale caracterizata de unii critici ca fiind "nepamanteana" si a admiratiei de care se bucura pretutindeni, Nellie Melba a ramas cunoscuta inclusiv pentru temperamentul sau dificil si coleric; nu o data, s-a intamplat ca organizatorii spectacolelor sale sa fie pur si simplu exasperati de pretentiile sale, de multe ori absurde.

Daca nu-i erau satisfacute toate pretentiile, ameninta ca nu va mai aparea pe scena si acesta era de fiecare data argumentul infailibil. Considera ca trei cuvinte: "Sunt Nellie Melba", sunt suficiente pentru a i se satisface orice capriciu - si de cele mai multe ori, asa se si intampla. Nu suporta sa aiba rivali si din acest punct de vedere era de un individualism feroce.

Astfel, a ramas antologica o seara din octombrie 1907, cand a aparut pe scena de la Covent Garden alaturi de tenorul John McCormack, pentru care spectacolul respectiv reprezenta debutul in Londra. La sfarsit, cand ovatiile au invadat sala si cei doi au iesit la rampa, McCormack s-a inclinat impreuna cu Nellie, care insa l-a imbrancit cu putere si a suierat printre dinti: "Nimeni nu se inclina alaturi de Melba!".

De asemenea, se impune mentionat si faptul ca Nellie Melba refuza din principiu sa inregistreze pentru emisiuni radiofonice (a facut-o, de exemplu, in 1920, pentru inventatorul radioului - Guglielmo Marconi), dar apoi nu a mai fost de acord si a refuzat alte oferte, argumentand ca... in felul acesta, lumea ar putea sa o asculte gratuit. Fapt care contravenea conceptiilor sale.

In cazul in care grandoarea unui artist ar putea fi cuantificata prin ura acumulata de catre colegii de breasla, atunci Nellie Melba a fost cea mai mare cantareata a tuturor timpurilor. Nenumarati artisti au avut experiente cel putin neplacute cu ea: Titta Ruffo, Rosa Ponselle, John McCormack, Luisa Tetrazzini, Frances Alda sunt numai cativa dintre artistii care, desi ii respectau vocea, ii admirau imens munca si prestatiile, spuneau ca este o persoana "ingrozitoare".

Celebrul tenor Enrico Caruso si-a razbunat partial colegii, in timpul unei reprezentantii a operei "Boema", cand, chipurile in gluma, i-a turnat in palma un sos fiebinte, in timp ce intona (conform partiturii), versul "Ce manuta rece ai, lasa-ma s-o incalzesc putin".

Cu toate acestea insa, Nellie Melba a facut si gesturi nobile, ajutandu-i cateodata in cariera pe tinerii interpreti - baritonul John Brownlee este unul dintre acestia, de asemenea si soprana Stella Power, a carei voce semana destul de mult cu a ei, motiv pentru care i se spunea "Mica Melba". Din pacate insa, Stellei i-a lipsit ambitia lui Nellie, motiv pentru care si-a abandonat in curand cariera, dedicandu-se vietii de familie.

Dupa ce s-a retras din activitaea artistica, in 1928, a parasit Europa, calatorind in Egipt, unde insa a contractat o febra deosebit de agresiva, din care nu si-a mai revenit pe deplin niciodata. A murit in 1931, ca urmare a unei septicemii (cauzata, se pare, de o interventie de chirurgie plastica), iar cortegiul de masini care au insotit-o pe ultimul drum depasea un kilometru...

"Piersici Melba" si "Melba Toast"

Cine nu a auzit oare de savurosul desert denumit "Peches Melba"? Acesta a fost inventat la inceputul secolului trecut, de catre celebrul maestru bucatar Auguste Escoffier. Acesta lucra la hotelul Savoy din Londra, unde locuia in acea perioada si celebra soprana, care sustinea spectacole la Covent Garden. Intr-o zi, Nellie l-a invitat pe Escoffier sa audieze spectacolul "Lohengrin", din fosa scenei (portiunea care desparte scena de sala si este rezervata orchestrei), Melba interpretand rolul Elsei.

Drept multumire, a doua zi bucatarul a creat un desert special, care sa aminteasca de emblematica lebada ce apare in primul act al spectacolului. Desertul este compus din piersica si inghetata de vanilie, acoperit cu un strat subtire de zahar pudra, servit in cupa de argint si ornat cu bucati de gheata, decupate in forma de lebada".

Bineinteles ca "Peches Melba" sunt preparate de atunci in restaurantele de lux din intreaga lume, dar fara lebedele sculptate in gheata. Reteta este, de fapt, foarte simpla. Ingredientele sunt urmatoarele: sase piersici coapte, un kilogram de inghetata de vanilie, 150 de grame de zahar pudra si 250 de grame de zmeura proaspata sau dulceata de zmeura.

Piersicile se tin cateva secunde in apa fierbinte si apoi in apa rece, ca sa se poata decoji.Ulterior, se presara cu zahar pudra si se dau la rece. Intre timp se pregatesc cupe de argint in care se pune la inceput inghetata, apoi cu grija se asaza piersicile si se orneaza cu piure de zmeura.

"Melba Toast" este o felie de paine foarte subtire si uscata, servita alaturi de supa sau salata, ori cu branza topita. Produsul a luat numele celebrei soprane in 1897 cand, fiind foarte bolnava, Nellie tinea o dieta stricta, in care painea prajita astfel reprezenta un aliment de baza.